SINAXAR SInaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Simeon Stîlpnicul

Sfîntul Simeon era originar din părțile Ciliciei. Pînă la 13 ani, a fost cioban la oi. Într-o zi, a intrat în biserică și auzind citindu-se din Sfînta Scriptură a rugat un bătrîn să îi explice textul. Aflînd despre calea duhovnicească a vieții, Simeon s-a desprins de lume și a intrat în mănăstirea Ograda, în slujba rugăciunii și a dragostei de Dumnezeu și de semeni. Acolo a învățat pe de rost, așa cum se cerea, Psaltirea și a dus o viață atît de aspră, încît starețul l-a rugat să plece în altă mănăstire pentru a nu-i descuraja pe frații neputincioși. Așa că a plecat în pustie, la poalele muntelui Telanis, unde a trăit în nevoi trei ani. S-a închis într-o peșteră, unde a stat în post și rugăciune 40 de zile. De atunci, a petrecut tot restul vieții 20 de zile rugîndu-se neîncetat în picioare și 20 șezînd de osteneală. În timp, a dobîndit și darul tămăduirii bolilor, fiind vizitat și căutat de mii de oameni. Din cauza mulțimii de oameni dornică să-l cunoască, s-a suit pe un stîlp, unde și-a continuat nestingherit nevoințele. Chiar și așa, era căutat de creștinii care voiau să se vindece de boli sau care doreau un cuvînt de învățătură. Sfîntul Simeon era atît de iubit și de apreciat, încît împărații Teodosie cel Tînăr și Leon cel Mare veneau la el și-i cereau sfatul, iar împăratul Marcian se îmbrăca în haine străine pentru a veni lîngă stîlp să-l asculte.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Egidiu

Sfîntul Egidiu a trăit în secolul al VII și a fost întemeietorul vestitei mănăstiri Saint Gilles. El era de origine grec și a trăit în Franța atras de renumele sfîntului episcop Cezar de Arles. A viețuit un timp ca pustnic, apoit a pus temeliile mănăstirii ce-i poartă numele, așezată într-un loc de trecere a pelerinilor spre Roma sau spre Spania. O povestire care a contribuit mult la popularizarea cultului Sfîntului Egidiu spune că, în timp ce el se afla în pădure, departe de orice așezare omenească, Dumnezeu a trimis o căprioară ce-i aducea laptele pentru hrană. Într-o zi, căprioara a intrat în porțiunea cercetată de hăitașii unei vînători condusă personal de rege. Regele vînător a urmărit prada care alerga spre locul știu; numai în momentul cînd a slobozit săgeata, regele a observat că animalul înspăimîntat se afla la picioarele unui om. Lovitura destinată căprioarei nevinovată l-a atins și pe pustnic. Regele a devenit prieten cu Egidiu și, drept dovadă de iertare, l-a rugat să primească o mare suprafață de teren pe care să ridice o mănăstire. Mai tîrziu, mulțimile de pelerini ce au trecut prin mănăstirea întemeiată de el i-au purtat numele de-a lungul Europei. Și astăzi, cultul Sfîntului Egidiu este răspîndit în multe regiuni din Franța, Belgia, Olanda, unde credincioșii îl invocă și-i cer ajutor în cazuri de delir, de teamă obsesivă sau de pierderea minții. (Constantin GHERASIM)