Părinții se plîng de copii, copiii de părinți

În fiecare familie al cărei nivel de trai este mediu există zilnic o problemă: părinții nu au bani să le dea copiilor, cel puțin nu cît ar vrea ei, și de aici apar tot felul de neînțelegeri. „Pentru a ieși în oraș, mai ales în timpul verii, îți trebuie minim 30.000 de lei pe zi. Bani pe care nu îi primesc tot timpul fiindcă ai mei spun mereu că nu mai au. Dar eu ce să facă. Vreau și eu o înghețată, un suc sau altele. Nu mai spun că dacă vreau să merg la ștrand, îmi mai trebuie mai mult”, îmi povestea deunăzi o vecină, pe care, să zicem, o înțelegeam destul de bine.

Pînă aici nimic nou. Noi vrem bani, iar părinții înțeleg asta. Nu au însă întotdeauna să ne dea, iar noi înțelegem asta. Se întîmplă însă să nu înțelegi imediat, mai ales dacă atunci cînd ești refuzat, prietenii de la bloc tocmai te așteaptă să mergeți împreună undeva. De aceea te enervezi și te cerți cu părinții. Pînă la urmă, în ciuda discuțiilor, și părinții și-ar dori să le dea mai mul copiilor. Dar de unde, dacă nu au. „E normal acest lucru. Mi se pare absolut logic, ținînd cont că fiecare poftim la așa ceva, dar de la a mînca o înghețată, a bea un suc o zi, două, pînă la a cere anumite sume în fiecare zi mi se pare anormal”, am tot auzit vorbind două mame. Pînă la urmă, fiecare are dreptate în felul lui, dar mă gîndesc: să fie toate aceste discuții cauzate de lipsa de posibilități a părinților, lipsa copiilor de înțelegere sau o greșeală și a unora și a altora. Dar mai ales a sistemului acesta nenorocit, care ne face pe noi să nu avem cît ne-am dori? O întrebare la care greu poți găsi un răspuns corect. Poate ne răspunde … Guvernul! (Ruxandra GRIGOROIU)