ÎNTRE OAMENI PSD-ul are planuri neconstituționale !

Dan POPA

Atențiune, atențiune, lăsați aparatele deschise, vom transmite un comunicat important pentru țară. Partidul de guvernămînt este dispus să treacă la măsuri de guvernare neconstituționale. Pînă acum, actuala Constituție l-a împiedicat, măcar parțial, să-și atingă scopurile antidemocratice și să vă încalce drepturile. Constituția era și este ultima redută care apără drepturile dumneavoastră. Dar acum e hotărît să legalizeze aceste planuri neconstituționale. Cum? Persuadîndu-vă sau convingîndu-vă să votați o nouă Constituție. Ceea ce se organizează deja, confirmînd astfel, prin fapte, afirmația din titlu.

În ce constau cîteva dintre aceste planuri neconstituționale: în viitoarea utilizare practică a limbii maghiare ca limbă de stat și în vinderea terenurilor, adică a unor părți din teritoriul inalienabil al patriei către cumpărărtori dinafara țării. Pînă acum, vechea Constituție împiedica aceste planuri.

Să vedem care ar putea fi implicațiile, dacă s-ar întîmpla așa ceva. Unele vor fi de natură economică, generate de facilitatea de vânzare a terenurilor. Vă promit că asupra problemei proprietății și posibilelor implicații economice ale vînzării terenurilor ne vom apleca cît de curînd. Dar iată mai întîi impresiile unui locuitor al unui oraș bilingv, așa cum ar putea deveni (de fapt cum A ÎNCEPUT SĂ DEVINĂ) orașul nostru.

„Te sui în autobuz și constați că taxatoarea nu înțelege limba pe care o vorbești. Încerci să întrebi vecinul de pe scaun la a cîta stație poți să cobori, dar auzi ceva care-ți sună în urechi cam a „nemtudoromano”. Zgîiești capul pe geam să descoperi magazinul de dulciuri sau librăria în dreptul cărora vrei să cobori, dar constați că e de două ori mai greu, mai bine de jumătate din înscrisuri sînt în altă limbă. Iar magazinele, consecință a privatizării, închirierilor și renovărilor nu mai sînt așa cum le știi. Vine supracontrolul și vrea să-ți dea amendă deoarece, neavînd cum să te înțelegi cu taxatorul ai luat doar un bilet, iar geanta ta cea mare mai avea nevoie de unul. Dă Dumnezeu și un călător îți explică pe românește. La librărie, în standul cu SF găsești doar cărți cu nume ciudate pe care citești titlurile literă cu literă „V-a-s-v-i-l-a-g-o-..”, atît cît te pricepi, dar fără să înțelegi nimic. Durează pînă să găsești aripa din dreapta a librăriei în care se păstrează cărțile în limba română. Trebuie să treci însă de standurile impozante ale editurilor din țara vecină care fac și ele un ban, de loc neglijabil, prin vînzarea de carte în limba lor, dezvoltîndu-și piața. Gospodina care-și caută un număr din revista de modă Burda a constatat că tirajul românesc s-a epuizat, iar celelalte reviste sînt în tiraje mari, dar în cealaltă limbă. Evident, orice editură preferă să intre pe o piață străină cu materiale în limba ei de acasă, deoarece din acestea are destule, iar costurile producerii lor sînt mai mici. În plus, repatriind bani cîștigați în altă țară își îmbogățește țara proprie. Pînă și sora din rîndul martorilor lui Iehova care te abordează pe trotuar cu pliante despre acțiunile lor te abordează în altă limbă. Zîmbești frumos și încerci să-i explici că ai mai primit un exemplar din material, pe limba ta. La unele din programele TV nu poți să te uiți deoarece, evident, nu cunoști limba, dar plătești deja abonament pentru ele, chestie cu care ne-am obișnuit deja. Necazurile mari încep însă dacă ai un accident și nu poți spune doctorului de la urgențe sau medicului de pe mașina salvării (care acum poartă nume bilingv) ce te doare sau ce grupă sanguină ai, în cazul când ai uitat buletinul acasă. Acesta n-ar fi însă un necaz fiindcă e perfect posibil ca, pînă la integrarea europeană, să umbli cu pașaport și să mai înveți două boabe din alte limbi .

O mică problemă este că pe ici pe acolo, cîte un vînzător mai zelos te servește doar dacă vorbești pe limba lui, condiționîndu-te astfel la europenizare forțată. Practic, ai de-a face cu un fel de „nu știi limba nu cumperi pîine”. Uneori, e bine să te duci într-un magazin și să vorbești limba engleză, așa cum făceam prin 1986 la Târgu Mureș, ca să putem fi serviți de unii vînzători. Lucru pe care nu l-am uitat nici în ziua de azi”.

Acestea fiind spuse, îi invit pe toți votanții băcăuani care vor să vadă cu ochii proprii un oraș bilingv să de o fugă pînă peste Prut, la Chișinău. Vă oferă imaginea perfectă a unui oraș bilingv, cu jumătate din înscrisuri în românește și cu jumătate în altă limbă. Nu aveți timp, sau poate bani, să ajungeți la Chișinău? Atunci dați o fugă pînă în piața centrală, unde, în blocul de vis-a-vis de Liceul Economic, în stînga farmaciei și a altui magazin, chiar pe colț, o covrigărie te îmbie cu inscripțiile ei multilingve. Semn sigur că bilingvismul ne va duce, dacă nu la prosperitate, măcar la covrigi.