ISTORIA ROMANȚATĂ „Gemenii” Bacăului

Cașin, 1654. Din careta domnească coborî greoi, ajutat de unul din husăreii de pază, însuși domnul Moldovei, Gheorghe Ștefan. Privi cu nesaț luminișul din inima pădurii, scăldat în aurul soarelui:

– Boier Gașpar Hidi!

– Poruncă, Măria Ta!

– Iaca, ăsta-i locul ce l-am ales să înalț mîndră mănăstire, la fel de frumoasă și mîndră ca Golia din Eș. Voiu ca aici, pe moșia mea, să fie, pe lîngă sfînta mănăstire, loc de rugăciune și spovadă, și o Academie Domnească, unde pot deprinde tainele cărților boierii cei tineri.

Martori ai ctitoriei Mănăstirii Cașin au fost, atunci, duhovnicul și secretarul său, ieromonahul Antonie, fratele său, Vasile Ceaurul, cumnatul Alexandru Iuliu Torquato – baron Frangiponi, Constantin Nacu, numit și „colonelul Nacolowitz”, dar și frumoasa circaziană Ștefana Mihailowa, „domnișoara de onoare” a soției sale, Safta. Imediat, maeștrii aduși de la Iași, unde isprăviseră ctitoria lui Vasile Lupu, „Golia”, s-au apucat de zidit, mănăstirea. Construcție impunătoare, pe plan dreptunghiular, cu ziduri groase de piatră întărite cu turnuri, adăpostind biserica și clădirile gospodărești, dar și Academia Domnească. Turnul intrării, avînd gang boltit, cu porți masive de stejar de ambele părți, părea să reziste atît armatelor străine, cît și răzvrătiților locali. În caz că zidurile cele înalte ar fi cedat, din beciul care există și astăzi, împodobit cu o arcadă avînd stema Moldovei, i-ar fi scos pe asediați cu mult dincolo de mănăstire. Și așa, la 1655 ținutul Bacăului avea să fie îmbogățit cu o nestemată, Mănăstirea Cașin, copie fidelă a Goliei din Iași. În decembrie 1898, Vasile Radu din Comănești primi o scrisoare de la vărul său din Craiova, care îl rugă să vină să petreacă Crăciunul împreună. Bucuros, acesta s-a urcat în tren pornind spre Craiova. Ajunse cu bine, după o călătorie de mai multe ceasuri. A doua zi, craioveanul îi zise:

– Hai să-ți arăt „Palatul Mihail”, cea mai nouă construcție din oraș. Dar, cînd ajunse în fața construcției, Vasile Radu, păli! Se frecă la ochi:

– Măi să fie! Păi ăsta-i palatul prințului Ghica din Comănești! Omul nostru nu greșise cu nimic. Într-adevăr, cele două palate erau identice, fiind opera arhitectului Elie Radu (1853 – 1931).

În mare încurcătură a fost și cu alt comăneștean, care a ajuns în gara orașului Curtea de Argeș, rămase mut de uimire. Gara, inaugurată la 26 noiembrie 1899, semăna perfect cu cea lăsată acasă la Comănești. O ceartă banală între două fete ale unui negustor bogat din Bacău a avut urmări… arhitectonice. Ajunse la vîrsta măritișului, ele au cerut tatălui să le construiască casele absolut la fel. Tatăl, ce să facă? A suspinat adînc și le-a construit, celor două fete, cîte o casă pe strada Busuioc (N.Titulescu), cu aceeași asemănare, azi păstrîndu-se doar una din ele: „Cofetăria Diplomat”. Doar inițialele de sub acoperiș le deosebeau.

Acestea nu sînt singurele exemple de „gemeni”. Astfel, biserica „Precista” din Bacău a fost construită după un plan asemănător celei din Vaslui, iar mănăstirea Bogdana după Putna, Rădeana, ctitoria marelui logofăt Dumitrașcu Ștefan, „prin foișorul de deasupra pridvorului amintește de biserica de la Pîrhăuți”. Biserica din Berzunți „are planul asemănător cu cel de la Sfîntul Teodor din Iași”, iar „mănăstirea Răducanu din Tîrgu Ocna se aseamănă cu biserica din Botieni și cam în același gen cu cea din Iliești”. În același timp, Bacăul a avut numeroase creații proprii, așa cum sînt bisericile de lemn de la Luncani, Tisa – Silvestri, Poglet sau cele de zid din Bacău, Tîrgu Ocna, Onești, Buhuși, aproape toate localitățile avînd monumente exemplare de arhitectură cu o expresivă și originală integrare în spiritul creației populare. (Prof. Eugen ȘENDREA)