• rezerviștii au învățat cum se lucrează cu noile softuri de calculator în programele de radiolocație • mai în glumă, mai în serios, ei speră ca această concentrare să fie ultima din viața lor
50 de băcăuani s-au întors de o săptămînă la mîncarea la cazan și pasul de defilare. Cel puțin teoretic, pentru că rezerviștii, care au fost chemați la concentrare la Unitatea de Aviație Militară Bacău, au lăsat-o mai moale cu pregătirea fizică și s-au axat pe reactualizarea cunoștințelor teoretice și practice de transmisiuni și radiolocație. Bărbații, extrem de relaxați față de rigiditatea militarilor în termen, ne-au povestit că nici nu s-au bucurat, dar nici nu au dat înapoi la ordinul de chemare la concentrare. Acum, așa cum recunosc cu toții, privesc cu alți ochi armata și chiar sînt dornici să învețe ceea ce au frunzărit doar și au tratat cu superficiliatate pe timpul stagiului militar.
„Eram copii atunci, aveam gîndul la altele, la 19 ani armata ți se pare cea mai urîtă perioadă din viață. Acum, la maturitate, privești altfel lucrurile și chiar m-au interesat noutățile care au apărut pe specialitatea mea. Sper doar să nu se mai repete concentrarea, că dă nevasta divorț de mine, dacă tot plec așa de-acasă, cîte două săptămîni. Ca să nu mai spun că cei de la serviciu habar nu au unde sînt și or să vadă acum din ziar”, ne-a declarat caporalul (r) Dan Iliescu, de 33 de ani, inginer, director de vînzări la o firmă, în viața de zi cu zi.
Alături de el, alți doi „colegi de suferință” se arată dornici să stea de vorbă cu noi. Constatin Rădoi de 30 de ani și Daniel Antohi de 32 de ani, sînt inginer la RAGC, resptectiv, jurist la CFR. Ambii spun că viața în cazarmă nu li se mai pare atît de insuportabilă ca pe vremea armatei adevărate și că s-au bucurat că și-au revăzut foștii colegi de cătănie. „Pe mine mă cunosc aici și cîinii, pentru că armata am facut-o tot la unitatea asta. N-am încercat să scap de concentrare. Pentru două săptămîni, ce rost mai are? E o schimbare de mediu, ai alt ritm, mergi cu drag la muncă după o perioadă de asta”, a spus caporalul (r) Daniel Antohi. Cel mai ironizat dintre ei pare a fi sublocotenetul (r) Constatin Rădoi, pe care colegii lui îl tachinează ca fiind singurul care nu are copii. „Eu am o fetiță de opt ani, iar Daniel una de doi ani. El, și arată către Rădoi, a venit ca să acumuleze experiență de la noi. Are nici mai mult nici mai puțin de 49 de profesori în domeniu. Cine știe, poate se alege cu ceva cînd va pleca de aici”, nu s-a dat în lături să-l tachineze Dan Iliescu pe colegul săi.
Rezerviștii, bucuroși că au mai dat jos din burtă
Trecînd pe același ton lejer la lucrurile serioase, rezerviștii spun că a fost mai dificil cu pregătirea fizică, deși cu toții recunosc că le-a prins bine pentru că „am mai dat jos din burtă”. „Ne ducem acasă mai subțirei. Am fost chiar interesat să văd ce noutăți au. Cred că dacă ar fi nevoie de noi la modul real ne-am descurca, mai ales că asta este muncă de echipă și am fi alături de un profesionist”, ne-a mai spus Iliescu.
Rezerviștii nu au mai fost chemați la concentrare la Unitatea de Aviație Militară de cîțiva ani buni. Aceasta este cea de-a doua serie din acest an, iar cei veniți la ordin au fost selectați în funcție de specializarea pe care au facut-o în armată. „Nu poți să mai vorbești cu ei ca și cum ar fi un militar în termen. Sînt oameni maturi, au familie și copii acasă, iar cei mai mulți, chiar dacă au grade mici, sînt absolvenți de studii superioare. Asta nu înseamnă însă că nu se supun regulamentelor militare. Încă de cum au intrat pe poarta unității li s-a făcut cunoscut faptul că, din acel moment, trebuie să le respecte la fel ca orice militar activ. Așa că nu sînt probleme”, ne-a declarat lt.col. Ștefan Blaj, ofițerul coordonator al activităților efectuate de rezerviști. Spusele lui Blaj sînt întărite și de unul dintre maiștrii militari de la radiolocație. „Se descurcă foarte bine, sînt atenți, învață repede, sînt interesați mai ales de tehnica de calcul nouă. În cele două săptămîni cît stau la noi se reactualizează lucruri practice și foarte concrete”, se arată încîntat de ucenicii săi, maistrul militar principal Sandu Săndulache. Numai rezerviștii așteaptă cu nerăbdare nemascată să se termine și cu concentrarea asta. Nu de alta, dar li s-a făcut dor de ochișorii cît nasturii ai fetițelor și băiețeilor lor. Sau ai soțiilor, țin ei să precizeze, că să-și facă viața mai ușoară, după două săptămîni în care ele s-au luptat singure pe frontul murăturilor, al zacuștilor și al începutului de școală. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns