Îmbrăcat zi de zi în costum negru, afișînd imaginea unui om a cărui viață se derulează între proiecte și aprobări pentru construcții, este greu de crezut că Silvian Cortez, arhitectul șef al municipiului Bacău, mai are timp și pentru alteceva. Și totuși, cu toată oboseala și stresul perindărilor zilnice prin oraș, arhitectul Bacăului are momente cînd renunță la planșe și computer, lăsîndu-se inundat de farmecul naturii. Și nu oricum, ci cu pasiunea aprigă a unui pescar împătimit de bălți și rîuri. „De mic copil m-a fascinat cartea lui Mihail Sadoveanu «Țara de dincolo de neguri», pe care mi-a citit-o bunica cînd eram în clasa a II-a. Atunci, m-am dus la piață și mi-am procurat, singur, prima undiță, cu care am pescuit pe Tazlău, la Tescani”, ne-a povestit Silvian Cortez. Chiar dacă primele capturi nu au fost extraordinare, farmecul naturii și al apelor a fost deplin. „Au fost pești micuți, cei mari i-am prins mult mai tîrziu, în Deltă, sau în bălțile din județul Bacău”, recunoaște Cortez.
Silvian Cortez merge la pescuit ori de cîte ori îi permite timpul. „Mă atrage și mă îmbie mult mai mult o baltă sălbatică, în care peștele trăiește și se dezvoltă în mediul lui natural, lăsîndu-ți deschisă mereu portița spre elementul supriză, decît în iazurile particulare, unde peștele este hrănit”, ne-a zis arhitectul Cortez. Cît privește capturile cele mai mari, Silvian Cortez nu ar putea da o verdict clar, care a fost cel mai mare pește, însă știe sigur că cel mai drag pește l-a prins după baraj, la gîrlă, la Bacău, prin anii ’80, cînd aici se mai prindea pește. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns