Aluzii si iluzii

Romanii redescopera America! Afirmatia are, desigur, un sens peiorativ si face trimitere la adevaruri simple, indubitabile, pe care ar trebui sa le percepem ca pe niste fapte oarecare. Un cunoscut analist politic avind de partea sa o bogata experienta, dar si recunoasterea implicita a publicului, constata, deunazi, pe un post public de televiziune ca acolo unde nu este lege, nu este nimic! Imi permit sa-l contrazic: in absenta legii se instaureaza arbitrariul, bunul plac si anarhia. Toate la un loc alcatuiesc legea junglei. Care se respecta cu sfintenie si este protejata mai abitir decit sfintele moaste. Noi, romanii, am acumulat deja o experienta revelatorie in acest sens. Ultimii optsprezece ani si jumatate o demonstreaza din plin. Fara ea nu ar fi fost posibil nimic din ceea ce s-a facut. In primul rind, negarea fara obiect a valorii fundamentale a fiecarui sistem politic: suprematia legii. In dispretul acesteia, fiecare a facut cam tot ceea ce a dorit si s-a priceput, fara orice urma de teama ca ar putea fi tras la raspundere. Iar Justitia si-a abandonat in buna masura rolul de arbitru impartial, devenind complice, simplu spectator sau chiar beneficiara a unor masinatiuni de amploare cu consecinte ce au afectat colectivitatea in ansamblul ei. Principiul de drept dura lex, sed lex a fost astfel adus la conditia de simplu slogan lipsit de continut.
O carte alba a faradelegilor savirsite din decembrie ’89 incoace nu ar reusi sa reuneasca toate dezastrele de care am avut parte, indiferent de culorile politice ale guvernantilor care s-au tot succedat la putere. Singura trasatura de unire a acestora a fost, si a ramas, vechiul dicton „o mina spala pe alta, si amindoua obrazul”. Dar nici despre miini, si cu atit mai putin despre obrazuri, nu putem spune ca ar fi curate. Un alt analist, de asta data de peste ocean, al fenomenului social romanesc post-decembrtist aprecia ca acesta poate fi considerat unic, si-l cita ca pe un fapt de referinta prin formele sale de manifestare, ce sfideaza orice logica: trimiterea la lege e doar un pretext, o platosa dincolo de care se afla adevaratele intentii si practici care au prelungit drumul Romaniei spre adevarata democratie cu cel putin doua decenii.
Valorile democratiilor occidentale au fost ignorate ori scoase din context. Astfel se explica regresul profund al tuturor componentelor de sistem: economia, socialul, educatia, atitudinea, cu extensiile lor – haosul provocat, intretinut si acceptat, coruptia generalizata, polarizarea bogatiei si a saraciei. Altele au fost criteriile valorice care au actionat si ne-au condus acolo unde sintem. Minciuna si abuzul ridicate la rangul de lege si de onorabilitate. Vocile rasunind in pustiu. Deziluzia, dar si indoiala ca, vreodata, fruntasii nostri politici, in primul rind, dar si oamenii de afaceri autohtoni, se vor debarasa vreodata de ele. Actuala campanie electorala pentru alegerile locale de care ne mai despart doar trei zile a promovat, cu doar unele exceptii, aceleasi falsuri si non-valori. Dovada ca sintem incapabili sa ne dezicem de naravuri, sau ca pur si simplu nu ne dorim sa o facem din moment ce ne-au sustinut in demersurile frauduloase pe care le-am intreprins. Sloganurile electorale au abundat in facil si desuet, in acuze reciproce in mare parte neintemeiate si in promisiuuni fara suport real. Nu asta isi doreste electoratul, care asteapta de la candidati asumarea responsabilitatii in ceea ce priveste reinstaurarea domniei legii si ordinei. Pentru ca de la acestea vor veni si implinirile.
Dar nu-mi fac iluzii ca toate aceste schimbari se vor petrece foarte curind. Poate chiar vreodata. Asa ca ramin fidel mesajului unuia dintre ginditorii nostri contemporani, care credea ca a spune lucrurilor pe nume este doar o incercare temerara la care se incumeta numai autorii de aluzii.