• așa mi-a spus mama deunăzi • părinții nu vor să înțleagă că vremurile se schimbă, dorințele tinerilor diferă de cele de pe vremea lor și aungem, pentru a cîta oară, la conflictul dintre generații
Am vrut să scriu despre altceva, dar, nu știu cum, am auns tot la conflictul dintre generații. De fapt, dacă stau să mă gîndesc mai bine, problema asta n-o să se mai termine vreodată, deoarece schimbarea e un lucru inevitabil. Dacă am vrea să numim un vinovat, acesta nu poate fi decît timpul și, implicit, modificările care apar o dată cu trecerea lui. În toată povestea asta, adulții au partea lor de vină, tocmai pentru că nu vor și nu pot să accepte aceste schimbări. Conflictele sau rupturile între generații apar, de obicei, între adolescenți și părinți, bunici sau alte persoane mai în vîrstă. Aceștia nu pot înțelege lucrul de care majoritatea dintre noi, cei tineri, ne temem și pe care încercăm să-l evităm: mediocritatea. Ne uităm la adulții obișnuiți din jurul nostru, a căror viață a devenit deja o rutină, și jurăm că noi vom fi diferiți, unici. De aceea încercăm să ieșim în evidență, făcînd lucruri pe care ei le consideră nesăbuite, copilărești și inutile. Parcă ei nu au fost ca noi, parcă ei nu s-au gîndit acum cîțiva ani la aceleași lucruri!
Dar nu vor să înțeleagă că lumea se schimbă, că noi avem alte păreri, dorințe, preferințe pe care ei nu le pot dirija sau impune. De exemplu, cînd mi-am întrebat mama dacă m-ar lăsa să-mi vopsesc părul, mi-a spus, foarte ferm, de altfel, că dacă încerc să fac asta, mă tunde. Am blestemat-o mult, în gînd, desigur, fără să-mi dau seama că și eu, și ceilalți ca mine, vor face aceleași lucruri cu propriile odrasle. E imposibil altfel. Pentru că am fost crescuți într-un anumit mod, care este, de altfel, singura sursă de inspirație pe care o avem în creșterea viitorilor noștri copii. Dar cum noi nu am fost întotdeauna mulțumiți cu ceea ce au făcut părinții noștri, nici copiii noștri nu vor fi mereu mulțumiți de noi.
Dar, stați puțin, n-ar trebui ca adolescența să fie o perioadă fără griji?! De ce să fim realiști? Asta mai tîrziu, cînd ne vom maturiza. Nu că cei maturi ar fi realiști, căci, altfel, conflictele între generații nu ar mai exista. Și-ar da seama că ceea ce facem, simțim și gîndim are legătură cu prezentul, cu perioada adolescenței noastre, diferită de ceea ce au trăit ei. Însă timpul nu stă pe loc și aceste conflicte vor apărea și în viitor, pînă cînd nu va mai fi nimic nou de experimentat, nimic nou de trăit și toți vom intra în mediocritate. (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns