CE-ȚI DORESC EU ȚIE!… Guvernanții noștri văd doar efectele, nu și cauzele

Limitîndu-ne la situațiile și evoluțiile pe care le-am prezentat în precedentele susțineri, putem considera că sînt pe deplin justificate îngrijorările exprimate de românii care apreciază că în timpul scurt care a rămas pînă la admiterea țării noastre în structurile europene nu se vor putea realiza în totalitate condițiile impuse pentru îndeplinirea criteriilor unei economii de piață funționale. Iar acest lucru va atîrna foarte greu în recunoașterea credibilității clasei politice actuale, care nu-și respectă promisiunile făcute prin intermediul campaniilor electorale.

O primă cerință care se impune pentru realizarea criteriilor acestui tip de economie este ca guvernanții să recunoască, în mod sincer și fără a le minimaliza, situațiile grave în care se află economia țării la ora actuală. Această cerință este dictată de responsabilitățile ce cad în sarcina organismelor de decizie în stabilirea cauzelor, cît și a măsurilor necesare pentru evitarea unor eșecuri în realizarea obiectivelor stabilite în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Poate în al 12-lea ceas, guvernanții și partidele politice aflate la putere vor înțelege că trebuie adoptate și aplicate măsuri care să acționeze asupra cauzelor, și nu asupra efectelor. Acestea, efectele, se ofilesc și dispar numai dacă se tratează cauzele! S-a demonstrat că dacă se tratează efectele se ajunge ca economia, după 14 ani de reforme și tranziție, să fie pusă la zid prin sufocarea provocată de orgolii și interese care nu au nici o legătură cu prevederile art. 134 din Constituție.

Ca o concluzie a realităților pe care am încercat să le prezint prin opiniile de mai sus, ar fi ca în virtutea prevederilor Legii 544/2001 și prin intermediul presei, să se lanseze o invitație ca personalități investite cu responsabilități majore în luarea unor decizii din sfera dezvoltării economiei de piață în țara noastră să prezinte opiniei publice, prin intermediul canalelor de informare în masă, o serie de elemente care să contribuie la clarificarea situației reale cu privire la stadiul și efectele aplicării măsurilor de aderare stabilite de organismele Uniunii Europene. Astfel, domnii Florin Georgescu – președintele Comisiei Finanțe-Bănci din Parlamentul României, și Mihai Tănăsescu – ministrul Finanțerlor Publice, ar fi util să se refere la componentele produsului intern brut și contribuția acestora ca purtătoare de obligații fiscale, implicit la formarea bugetelor publice. În legătură directă cu aceste componente, domniile-lor ar trebui să ofere indicii despre nivelul relativ al economiei subterane și modul cum aceata se regăsește în PIB; care este nivelul fiscalității în România, luat în calcul la stabilirea veniturilor fiscale din bugetele publice pe anul 2003; care va fi impactul asupra nivelului de trai în situația alinierii prețurilor la produsele și serviciile de bază, raportat la veniturile populației, care la nivelul anului 2001 erau de 986 euro, un nivel considerat de specialiști ca unul din veniturile foarte mici și care ne situează pe locul 30 din totalul de 38 de țări din Europa Centrală și de Est. Interpretat dintr-o altă perspectivă, acest nivel reprezintă 25 la sută din puterea de cumpărare a locuitorilor din Europa de Vest.

În aceeași ordine de idei, ar trebui ca domnul Vasile Pușcaș – negociator șef al României la Uniunea Europeană, să explice care va fi impactul asupra negocierilor la UE în situația în care economia subterană, concurența neloială și corupția nu vor fi eradicate, așa cum stabilesc criteriile de aderare impuse de Uniunea Europeană.

În ce privește șansele reale de aderare în 2007, personal consider că acestea sînt minime, date fiind rezultatele cuantificate la această dată, cît și ritmul destul de lent în aplicarea celorlalte măsuri incluse în programul aderării.

Economist Pavel Darie