• foștii agricultori sînt cei mai săraci pensionari din județ • cea mai mică pensie abia depășește 150.000 de lei, iar cea mai mare este de 600.000 de lei • fără bani de medicamente și mîncare, patru mii dintre ei au murit din 2001 și pînă acum
Cum o fi, oare, să trăiești cu 600.000 de lei pe lună? Dar cu 150.000 de lei? Probabil mulți ar fi tentați să spună imediat că nu se poate, că nu mai există nimeni în țara asta care să primească atît de puțini bani de la stat, indiferent cît a muncit la viața lui. Ei bine, se poate! În județul nostru există nu una, nu zeci, ci mii de persoane care au o pensie de mizerie. Cu acești bani, probabil, alții își trimit copiii într-o zi în oraș, la o prăjitură și un suc. Însă acești oameni, foștii agricultori, căci despre ei este vorba, atît au pe lună: 150.000 de lei. Și din acești bani trebuie să se descurce. Cum, doar ei știu.
Ileana Andrei este o bătrînă din Sascut care a muncit la CAP. La 72 de ani, locuiește singură într-un bordei, cu un cîine și două găini. „Maică, eu nu am bani să țin animale. Pensia se duce pe mălai și o sticlă de ulei. Cîinele îl hrănesc copii, că eu nu am bani de pîine. Abia am stîrns și eu din pensia de 160.000 de lei, cîte ceva pentru înmormîntare. Am aproape 80 de ani și mîine, poimîine mă ia Domnu’ și tre’ să am și eu cîte ceva pe lumea cealaltă”, ne-a spus bătrîna.
Că banii sînt extrem de puțini, înțelege oricine, nu mai trebuie făcută nici un fel de comparație. Cifrele sînt însă importante, fiindcă dovedesc dezastrul din sistemul de pensii, adevărata dramă prin care trec mii de oameni, lună de lună. În statisticile Casei Județene de Pensii (CJP) din Bacău sînt înregistrați 44.051 de pensionari care au lucrat în agricultură. Acum doi ani, însă, erau 50.660 de foști agricultori, care au trecut de la sistemul de agricol de pensii, la pensiile de stat. Dintre aceștia, lunar, circa 25 de pensionari au renunțat la pensiile de agricultori și au solicitat pensii de urmași. Însă cei mai mulți dintre ei n-au mai apucat să facă acest demers, pentru că lipsa banilor și nevoile tot mai mari i-au doborît. Din 2001 și pînă în prezent, au murit peste 4.000 de pensionari provenind din agricultură. „Principala cauză a acestor decese o reprezintă sărăcia și lipsa unui trai decent. În perioada anotimpului rece ne așteptăm la un nou val de decese”, ne-a declarat Iulia Radu, director executiv adjunct la CJP Bacău.
În acest an, numărul deceselor în rîndul foștilor agricultori a crescut alarmant. De la CJP au solicitat ajutoare de deces 2.700 de persoane, atît din mediul rural, cît și de la oraș. De trei ori mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut. Tot statisticile CJP Bacău arată că rata mortalității este mai mare în rîndul bărbaților, procentul fiind de 60%.
Medicamentele și carnea, un vis frumos
În medie, foștii lucrători la Cooperativele Agricole de Producție au o pensie lunară de 300.000 de lei. Cea mai mică pensie pe care o are un om de la țară este de 150.000 de lei, iar cea mai mare poate depăși cu puțin 600.000 de lei. „Pensiile cele mai mici le au țăranii foarte bătrîni, care aveau vîrsta de pensionare în momentul în care pămîntul le-a fost luat de CAP-uri. Ei au primit pensie doar pe bucata de pămînt pe care au dat-o și nu au efectuat norme la cooperativă”, ne-a explicat Iulia Radu.
După apariția noii Legi a pensiilor, din 2001, situația acestor oameni s-a agravat considerabil, pensiile fiind în continuare foarte mici în raport cu prețurile. Dacă pînă atunci agricultorii contribuiau la un sistem de asigurări separat, din 2001, ei au fost încadrați în sistemul public de pensii. Însă ei au fost săriți de Guvern de la toate recorelările acordate prin așa-zisul pogram social de echilibrare a pensiilor. „Singura recorelare de care se poate vorbi în cazul lor a fost recalcularea timpului util de muncă. Adică s-au luat în calcul la stabilirea pensiei și normele efectuate sub planul impus de șefii de cooperativă. Pînă în 1991, pensia lor era formată numai din realizările ce depășeau norma fixată la CAP”, a explicat directoarea Radu. Această unică recalculare nu le-a adus însă acestor oameni mai mult de cîteva zeci de mii de lei în plus la pensie. Indexările trimestriale care au urmat au fost insignifiante pentru foștii agricultori. Cu cele șase mii de lei în plus primite, oamenii nu își pot lua nici măcar o pîine.
Pensia ajunge pentru o pîine în fiecare zi
Un țăran cu pensie de 150.000 de lei pe lună nu are cum să împartă banii. Sînt prea puțini. Și-atunci nu-i rămîne decît să facă post negru în permanență. Cei 150.000 de lei ajung pentru un litru de ulei, o pungă de orez, cîteva pîini și o pungă de zahăr. Despre carne nici nu poate fi vorba. Norocul foștilor agricultori este că mai cresc un animal în bătătură și că, după sacrificarea acestuia, carnea îi mai ajută să trăiască cîteva săptămîni. Nici un pensionar care are 300.000 de lei pe lună nu trăiește mai bine. Ce-ar putea face cu 10.000 de lei pe lună? Să-și cumpere o pîine și-atît. Mîncarea, hainele noi, medicamentele, toate devin automat un vis frumos.
Agricultorilor li s-a promis că, de anul viitor, vor primi multe și frumoase. Creșterea pensiilor cu sută la sută nu se va face pentru toți agricultorii, ci numai pentru aceia care au ca singur venit pensia. Cei care mai au și altă pensie în afara celei de agricultor, nu vor beneficia de dublarea pensiei. Casa de Pensii din Bacău lucrează deja la trierea pensionarilor agricultori care vor primi bani în plus. Asta, desigur, pentru cei care vor mai trăi pînă atunci. Pentru că se apropie iarna și, așa cum spun și reprezentanții CJP, mulți dintre ei, bătrîni, flămînzi și bolnavi, vor încheia fără voie socotelile cu lumea aceasta. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns