Să mă ierte, de acolo unde se află, marele Caragiale pentru că îl plagiez; o replică la adresa națiunii, dar cu o simplă modificare: noi, adresîndu-ne Parlamentului României, care reprezintă națiunea și o fericește cu norme imperative între pauzele ordonanțelor de urgență. Guvernul României a făcut un efort financiar, pe banii publici, și a editat lucrarea „Referendumul Național pentru revizuirea Constituției României” la prețul de 10.650 lei bucata, dar fără a se preciza numărul de exemplare.
Începînd de la Președinte, Guvern, continuînd cu mass – media și pînă la ultimul primar, se duce o amplă campanie națională pentru votarea noii Constituții, explicîndu-se pe sărite petele albe, ignorîndu-se sau ascuzîndu-se petele negre. Frica absenteismului la urne îi omoară pe guvernanți care, pentru a fi crezuți, pun egalitate între votarea Constituției și intrarea în UE. S-a ajuns pînă acolo, încît se promit premii, tombole, spectacole pentru atragerea românului la vot; ar mai urma un cîrnat și o bere la intrarea în sala de votare.
Ce nu ne explică nouă (poporenilor), făcătorii de propagandă, este faptul că cetățenii chemați la urne nu trebuie ademeniți cu acadele, ci conștientizați că această revizuire este necesară și benefică nu Europei sau aleșilor neamului, ci amărîtului care își duce ziua de azi pe mîine.
Cetățenii au cerut în repetate rînduri, iar mass – media a preluat cererile mulțimii privind votul uninominal, reducerea numărului de parlamentari, armată de profesioniști etc., dar Onoratul Parlament a hotărît că aceste propuneri și multe altele se vor reglementa prin legi organice, ceea ce înseamnă că „vîntul bate, caravana trece”.
Omul de rînd își pune întrebarea privind graba revizuirii, avînd în vedere că România așteaptă intrarea în UE în anul 2007: dacă nu există încă o Constituție a UE, va trebui să se procedeze la o nouă revizuire a Constituției României, după adoptarea celei europene. Deci: alți bani, altă distracție!
Subțirimea modificărilor la actuala Constituție ne amintește de o situație penibilă la Curtea Supremă de Justiție, cînd în apărarea unor autorități locale într-o cauză civilă, președinta completului de judecată a întrebat: „ce Constituție, domnule consilier?”? La care am răspuns: „Constituția României, fiind în speță aplicarea art.120 din legea fundamentală. Replica președintei de ședințe a fost stupefiantă: „Constituția este o lege ca oricare alta”! La această susținere, de la un nivel așa înalt, am replicat că pledoaria nu mai are sens, depun concluzii scrise și mă retrag. Procurorul de ședință a intervenit încercînd să ne convingă să continuăm, dar am părăsit sala de ședință. Pe hol, viceprimarul care era prezent a spus că am fost în pericol de arestare. Singurul răspuns, la supărare, a fost să trimit la origini întreg completul de judecată.
Legînd cele două situații cosmetizarea Constituției și părerea unui înalt magistrat despre Constituție ca participant la vot, arunc o bilă neagră în urna de vot a celor două camere ale Parlamentului României și mă gîndesc la Nenea Iancu, zeflemistul, și la a lui expresie: „mari farsori, mari gogomani”. (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns