Anatol France spunea că „prostia e mai afurisită decît răutatea fiindcă omului rău i se întîmplă a face pauze, a cunoaște clipa de siestă, pe cînd prostul ferit-a sfîntul să înceteze a fi prost!”. N. Steinhardt, însă, spune că n-a avut dreptate: „Răutatea nu-i mai puțin durabilă decît surata ei. Ce bine se înțeleg amîndouă, ce potrivită pereche întocmesc!”
Ei, bine, meditînd la cele spuse de acești doi mari gînditori, nu am putut rezista ispitei de a mă orienta în ce tipar s-ar putea încadra politica guvernului Năstase: prostia sau răutatea? Ori un cokteil din ambele, pe săturate?!…
Iată întrebări care aproape că nu și-ar avea rostul, căci în politică numai faptele contează, iar poporul după fapte îi judecă pe guvernanți. Cei de la masa lingăilor ar putea protesta invocînd „alinierea la cerințele Uniunii Europene” pe domenii de activitate, însă ar fi o justificare de prisos. Însăși UE este nemulțumită de performanțele noastre economice. Ori, de la economie pleacă tot cortegiul de nemulțumiri.
„Se spune că viața e un dar ceresc pe care nu l-am cerut, însă ne doare că trebuie să-l înapoiem dăruitorului. Așa că s-ar putea să nu fie chiar un dar – spune N. Steinhardt – ci un împrumut cu camătă foarte mare!”. Camăta o plătim în parte prin neîmplinirile personale, dar mai ales prin proasta guvernare a țării, încăpută pe mîna ucenicilor vrăjitori, care ne conduc scoțînd la iveală șubrezenia tablei de valori PSD-iste, abătîndu-ne astfel de la calea dreptei judecăți și provocînd zilnic noi avalanșe de întîmplări dramatice. Nu-i de mirare că naivului îi este dat a se vindeca de credulitate, iar candidului a se lepăda de iluziile năroade!
Ca vasal al principiului cartezian „cuget, deci exist”, împărtășit din rodul pomului cunoașterii binelui și răului, omul zboară cu gîndul spre tărîmul vrăjit al certitudinilor. Ori, a cugeta înseamnă a te orienta spre ce să mergi, sau ce să alegi. Și ce să alegi după ce-ai dat piept în piept cu realitatea nesulemenită? Vezi că viața a luat înfățișarea de oglindă a unui guvern care și-a pierdut, ori nu și-a găsit încă busola și plutește în derivă de trei ani, dar conduce țara după abracadabranta formulă „Sesam, deschidet-te!”. Spre ce? Căci orice aluzie la elementul OM a fost eliminată!
De cîtva timp se bate apa-n piuă pentru votarea Constituției (atît în presa scrisă, cît și în dezbateri televizate), fără a se preciza ce elemente noi s-au introdus, pentru ca alegătorii să voteze în cunoștință de cauză, dar se evită a se vorbi despre necazurile și nevoile vieții cotidiene a oamenilor: foamea, frigul și bolile care-i macină, această triadă nenorocită care acționează ca o caracatiță!
Dar astfel de noțiuni nu sînt cotate la bursa valorilor practice ale PSD-ului, în ciuda tuturor criticilor din ziare și a partidelor din opoziție, amintindu-mi astfel de avertismentul naziștilor dat fragilei opoziții la începutul guvernării hitleriste: „Ceea ce vi se permite este libertatea bufonului, cu condiția să vă supuneți în orice moment!”.
Dacă nu este așa, atunci de ce acest neiertător torent de lavă propagandistică dezvăluind astfel fățărnicia unei politici de doi bani, care-și calculează durata de guvernare pentru cel puțin trei mandate, însă nu vede nici gropile din Capitală, nici școlile și spitalele ce necesită reparații, dar-mi-te pericolele care planează asupra integrității noastre naționale, dezvăluite în seara zilei de 6 octombrie a.c. de către istoricii invitați la o discuție despre viitor de Adrian Păunescu?… Știm că în orice colț de lume minoritățile trebuie să învețe limba țării în care trăiesc. De ce în România trebuie să fie altfel? Doar pentru a nu supăra „partenerii de guvernare” care practică un șantaj deșănțat? Alt punct nevralgic care se cere votat este „garantarea averilor”. A averilor dobîndite pe nimic, în ultimii 13 – 14 ani, din patrimoniul fostei avuții naționale. Problema scutirii tinerilor de serviciul militar prin formarea unei armate de profesioniști constituie o altă necunoscută, deoarece nimeni nu a precizat ce variantă ar fi mai economică pentru bugetul țării, care deja este în colaps. Și ni se mai vorbește de…transparență!
Iată, stimați cititori, ce ni se cere să votăm (printre altele) la acest referendum în numele unor presupuse interese naționale! Misiunea unui guvern cu adevărat social-democrat trebuie să fie una socială, rațională, deci umană. Guvernul actual, însă, a părăsit această baricadă. Ne-a demonstrat, cu o totală nerușinare propagandistică ce sfidează și bulversează, în același timp, conștiința și bunul-simț al electoratului, cu toate cuvintele frumoase și mieroase ale cabinetului Năstase, căci cuvintele sînt ca și culorile în pictură: poți zugrăvi cu ele un adevărat curcubeu de idei în mintea receptorului, dar ce păcat că în politică mai sînt unii care se joacă cu cuvintele precum se joacă copiii cu creta colorată pe asfalt, desene care dispar la primele picături de ploaie!
De! Asta-i soarta promisiunilor neonorate! În concluzie: decizia ne aparține în întregime, pentru ca libertatea noastră să nu fie, și ea, libertatea… bufonului! (Aurel BERARU, pictor-pensionar, Moinești)
Lasă un răspuns