Ștefan RADU
Mitingul extrem de vizibil – violent, chiar – organizat de marile confederații sindicale în fața Palatului Victoria anunță o schimbare de strategie în lupta pentru drepturile profesionale și sociale. Liderii salariaților au considerat oportun să-și arate mușchii în ajun de an electoral (cel mai scandat slogan fiind „Jurăm, jurăm / Că nu vă mai votăm!”), taman în ziua în care Guvernul a anunțat că bugetul pentru 2004 este cel mai social posibil. Pare-se, însă, că sacul cu promisiuni nu a fost pe gustul celor care așteaptă de la tătucul-Guvern să le rezolve toate problemele cu care se confruntă.
În România, se petrece un fapt ciudat: chiar dacă întreprinderile aflate în proprietatea statului sînt falimentare, chiar dacă privatizările merg pe bandă rulantă, salariații nu negociază cu patronatele, ci cu primul-ministru! Așa se face că presiunea străzii exercitată asupra Executivului duce la măsuri economice periculoase.
De exemplu, cererea sindicatelor de a se stabili prin lege salariu minim garantat la o sută de euro – adică 3.800.000 lei – se va putea impune cu forța. Guvernul Năstase, aflat în plină campanie electorală, nu poate risca o acutizare a relațiilor cu marile confederații și va aproba cererea (poate nu 3,8 milioane, dar vreo 3,3 tot vor fi…) care, însă, va trebui să fie suportată de firme. Pentru un patron, cele 3,3 milioane ce vor fi plătite femeii de serviciu înseamnă, de fapt, peste 5 milioane de lei, deoarece vor crește și impozitele datorate bugetului.
Firmele mici, care nu-și permit să ignore fiscul și care nu vor fi niciodată scutite de asemenea dări (așa cum se întîmplă la societățile de stat), se vor afla în situația de a-și reduce personalul și de a găsi fel de fel de artificii pentru a evita asemenea plăți. În final, angajații care au creat presiunea asupra Guvernului vor descoperi că victoria lor este otrăvită: șomajul va crește, normele se vor reduce, unele contracte vor deveni parțiale și cîștigurile se vor înjumătăți. De altfel, specialiștii Uniunii Europene care se ocupă de pregătirea raportului de țară au avertizat autoritățile române că unul dintre cele mai nefaste efecte le-a avut creșterea semnificativă a salariului minim garantat, în 2003, la 2.500.000 lei. Un nou salt ar pune în pericol principalele ținte ale bugetului pe 2004. Inflația estimată de 9 la sută devine incertă, iar cheltuielile sociale destinate șomerilor ar crește.
De unde? Firmele românești oneste au ajuns la limită după ce au fost stoarse prin nenumărate impozite și taxe. Va veni o vreme cînd se va înțelege și în țara asta că nu se poate realiza creștere economică prin sărăcirea patronatului. Deocamdată, doar clientela politică o duce bine: societățile privatizate pe sub mînă, date unor așa-ziși oameni de afaceri, sînt falimentare pentru că nu au plătit un sfanț la buget, datoriile lor fiind acoperite din bani publici (adică din banii fraierilor care achită la timp toate dările). Noii patroni (ajutați de partid) dispar peste noapte, luîndu-și tălpășița din țară după ce și-au alimentat conturile din Austria sau Elveția. O asemenea mișcare aud că se pregătește și aici, la Bacău. Se vînd societăți, se caută lichidități și biletele de avion deja sînt rezervate. Noi rămînem doar cu belelele… Și cu dreptul de a vota…
Lasă un răspuns