Istoria antică și corifeii Școlii Ardelene ne-au impregnat ideea că „de la Râm ne tragem”. Istoria României ne amintește și „basna lui Simion Dascălul”, care susținea că Traian și urmașii săi au colonizat Dacia cu tîlhari aduși de la Roma. Cert este că romanii și-au impus cultura, dar și metehnele coloniștilor aduși ex toto orbe romana, adică din toate coloniile colosului roman. După retragerea aureliană, peste teritoriul Daciei s-au succedat năvălirile popoarelor migratoare, care în urma acțiunilor de jaf și pradă au lăsat vestigii materiale, dar și obiceiuri de tot felul.
Neșansa istorică a celor trei țări românești a constat în așezarea pe marile drumuri comerciale ale Evului Mediu, în aria de interese economice și politice ale marilor imperii. De la turci am luat ciubucul, pe care l-am denumit șpagă, de la ruși am preluat chirpiciul, căruia îi spunem cărămidă nearsă, iar de la habsburgi știința aglomerării așezărilor omenești.
O influență deosebită asupra Țării Românești și Moldovei a exercitat-o Imperiul Otoman, care făcea și desfăcea domnii. Deoarece domnii pămînteni Dimitrie Cantemir – în Moldova și Constantin Brîncoveanu – în Țara Românească, au trădat interesele Sublimei Porți în conflictele armate cu rușii și habsburgii, Poarta Otomană a instaurat un regim fanariot, domnii celor două țări fiind numiți dintre boierii greci bogați din cartierul Fanar al Constantinopolului. Pîra la Marele Vizir și la Sultan a devenit politică la modă, tronul celor două Porți fiind ocupat de către cei cu sacii de aur și maeștri în arta defăimării celui din scaunul domnesc.
Trecut-au anii, dar a rămas năravul, perfecționîndu-se arta calomniei și reclamațiilor la Inaltele Porți din Bruxelles, Strasbourg, Paris, Washington și Moscova. Camarilele domnești și cetele boierești au fost înlocuite de partide, sindicate și societatea civilă prin reprezentanții săi, care de fiecare dată cînd au nemulțumiri dau fuguța cu jalba în proțap la cancelariile vremelnicilor satrapi ai lumii. Năravul ne este încurajat, reclamanții sînt bătuți prietenește pe umăr, presa occidentală stoarce bine știrea, o îmbracă în tonuri negre și gri, lansînd-o pe piață spre amuzamentul și chicotelile Occidentului și rîsu’-plînsu’ românului.
Dacă istoria, ca știință a dezvoltării societății omenești, ne redă crîmpeie din adevărul crud al trecutului, urmează ca științele sociale să stabilească dacă sîntem tributari Râmului sau Fanarului. Ferească Dumnezeu să avem în genă influiențe din ambele părți, căci nu mai rămîne speranță de scăpare! (Hary CERNEȚ)
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.