• contabila societății Amapolla face acuzații tot mai spectaculoase împotriva administratorilor și funcționarilor bancari din dosarul Banca Transilvania • ea spune că toate societățile din grupul „alcool” luau credite pentru firma „mamă” Amapolla • ea a mai relatat judecătorilor că nici una dintre aceste firme nu avea nici activitate curentă din care să fi putut rezulta profit și nici patrimoniu cu care să fi putut gira creditele
Dosarul „Banca Transilvania” și-a consumat ieri un nou termen la Tribunalul Bacău. Fosta contabilă a societății Amapolla, Monica Vascan, a fost audiată și judecătorii au vrut să afle de la ea amănunte în legătură cu toate firmele în numele cărora apare ca principal gestionar de credite și omul care a întocmit majoritatea documentelor financiar bancare pentru cele mai multe societăți din grupul „alcool”. Potrivit Monicăi vascan, funcționartii din conducerea băncii centrale de la Cluj au știut că toate creditele societăților din grup erau luate pentru aprovizionarea cu materie primă a firmei Amapolla a lui Benoni Beca. „Se știa prea bine la Cluj și despre faptul că nici una dintre societățile din grup nu ar fi putut gira un împrumut în bancă cu marfă constînd în vin sau băuturi alcoolice, pentru că, de fapt, toate acestea aparțineau societății Amapolla. Drept dovadă că toți cei de la Cluj știau de acest lucru o constituie și faptul că,de cîte ori veneau să verifice garanțiile la Bacău, nu mergeau la firmele care făcuseră împrumutul, ci la depozitele Amapolla”, a declarat Monica Vascan.
De fapt, marfa aparținea societății Amapolla, care în momentul în care avea nevoie de bani vindea, doar pe hîrtie, o anumită cantitate de vin către unul dintre „pui”, pentru ca acesta, la rîndul lui, să poată garanta împrumutul. Apoi, printr-o operațiune contabilă denumită ștornare, marfa era returnată la Amapolla, puiul se scădea cu cantitatea respectivă din contabilitate și rămînea cu împrumutul pe care îl dădea tot la Amapolla. „Se știa că societățile din grup nu aveau patrimoniu și nici marfă pe stoc. De altfel, cele mai multe dintre firme nu aveau activitate și nici autorizație de distribuție, darămite de producție a băuturilor, iar în acest caz nu aveau cum să aibă pe stoc băuturi alcoolice. Autorizația de producție a băuturilor alcoolice se obține foarte greu și numai după ce Direcția Agricolă își dă acordul asupra licenței de fabricație. De fapt, aceasta se obține cel mai greu și, din cîte știu eu, cel care se ocupa de eliberarea acestor autorizații la Direcția Agricolă era domnul Burlui (Ghiță Burlui, directorul adjunct al Direcției Agricole Bacău – n.r.). Doar societatea Moldagroben mai avea autorizație în afară de Amapolla”, a mai spus Monica Vascan.
Ea a mai recunoscut faptul că, prin operațiunea de ștornare, nu numai că marfa se reîntorcea de la pui la firma mamă Amapolla, dar proprietarul stocului de vin devenea în mod automat Amapolla. În acest caz, în situația în care banca ar fi vrut să execute garanțiile pentru a-și recupera debitul, n-ar fi avut ce vinde, pentru că marfa nu mai era proprietarea societății care contractase împrumutul, ci a firmei Amapolla. „Ar fi trebuit să infromez funcționarii băncii despre aceste oprațiuni de ștornare, dar eu făceam doar operațiunile de contabilitate primară, contabilitatea de specialitate era ținută de firma Interlegis, și prin urmare, acesteia îi revenea responsabilitatea să anunțe banca. Eu doar executam ce mi se spunea”, s-a dezvinovățit Monica Vascan. Procesul va continua săptămîna viitoare, cînd vor avea loc noi audieri. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns