SCRIPTA MANENT Maghiarizare prin catolicizarea românilor

Rolul nefast al parohiei catolice din Ghimeș-Făget în maghiarizarea românilor din zonă

Populația de credință catolică din așezările formate pe cursul superior al Trotușului a apărut relativ tîrziu și, în consecință, organizarea unei parohii de acest rit nu a putut avea loc decît după convertirea unora dintre românii ortodocși sau greco-catolici, alături de care trăiau și foarte puțini secui și sași.

Întemeierea parohiei catolice Ghimeș-Făget a avut loc în anul 1785. În acest an „fra Crysologus Szasz”, din ordinul călugărilor minorilor observanți a botezat un număr de 9 copii. Onomastica părinților și a participanților, scrisă de călugărul respectiv în forme românești, maghiarizate și germanizate, trădează adevărul. Numele de familie: Pal, Fodor, Gheorghe (Gyorgy), Ambruș (Ambăruș), Buzoș, Berganimis (Bărgăoanu), Pasca, Balas, Tanko (Tancău), Opra, Reinisch, Reiff, Simon, Firtlmeistar, Cania (Kanya), Sandus, Firmeister, exprimă adevărul asupra originii oamenilor respectivi, ca și colaborarea și chiar conviețuirea dintre ei. Atunci nu se manifestau șovinismul exacerbat al maghiarismului și nici diferența atît de dăunătoare, acaparatoare, dintre religiile practicate de oamenii locului. In anul următor, 1786, au fost botezați 8 copii. Numele părinților și al nașilor au fost majoritar românești (Tanko, Ambruș, Mihok, Butnar, Solomon, Hutsara. Împreună cu purtătorii acestor nume au fost și cei ce se numeau Ferenz, Frenkl, Eros, Nagy. Ultimele dintre acestea erau modificate din Erus și Naghiu.

În anul 1787 au fost înregistrați doar doi copii catolici născuți în așezările cu populație catolică din cuprinsul acestei parohii. Situații similare au fost prezentate și în anii următori. În perioada de după 1800 au fost înregistrați copii proveniți din satele moldovenești, botezați de către parohul de Ghimeș la capela din așezarea respectivă. Astfel, presbiterul secular Iosif Beno a botezat, în anul 1885, un număr de 11 copii din Ghjimeș, 3 din Făget, unul din Toplița, altul din ceea ce administratorul a numit „Domos Ojja”, altul din „Torgas”, 2 din Hiegseg. Ceva mai tîrziu au fost înregistrați ca botezați în capela de la Ghimeș copiii proveniți din așezările moldovenești Coman, Tarhavas (Tărhăuș), Ciugheș, Sulța, Tîrgu-Trotuș, Solonț, Pustiana și tîrgul Bacău.

Situația înscrisă în registrul de botezați al parohiei catolice Ghimeș Făget convinge asupra faptului că instituția respectivă a fost creată nu numai pentru maghiarizarea prin catolicizare a românilor din așezările situate pe Trotușul superior, dar și din cele aflate pe cursul mijlociu al rîului respectiv, sau chiar și pe văile afluenților acestuia, în special pe bazinul Tazlăului.

La începutul secolului al XIX-lea, documentele au consemnat realitatea transformată de organizarea regimentelor imperiale cantonate în această zonă românească, dar aflată prin forță sub stăpînirea imperiului condus de Habsburgi. Atunci, documentele au precizat informația că tatăl copilului era colon sau soldat din ordinul pedeștrilor (coloni -, „miles ordinis pedestris”). Regimentul secuiesc cantonat în zonă a avut cei mai mulți soldați în această parte a pămîntului românesc – Transilvania. Din această perioadă, a început procesul de „corcire”, de împestrițare a populației românești a zonei. Secuii, căsătoriți cu fiicele românilor, au dominat viața spirituală nu doar în familiile lor, ci și în cele ale rudelor românești. Preotul catolic, ca și cel greco-catolic, ambii plătiți de împărat, au fost integrați, vrînd-nevrînd, în amplul proces de catolicizare și maghiarizare. Școala de la Șimleu-Ciuc, organizată și condusă de călugări franciscani observanți, era adeptă a maghiarismului. Călugării de origine românească, săsească, secuiască, au fost maghiarizați. Faptele și activitatea lor nu puteau fi decît în folosul imperiului, care conducea opera de maghiarizare a românilor ortodocși și a celor greco-catolici.

Rapoartele și alte documente create la parohiile catolică și greco-catolică, parohii care au funcționat în așezările actualei comune Ghimeș-Făget, de la organizarea instituțiilor respective și pînă aproape de zilele noastre, confirmă convertirea anuală a unui număr suficient de mare de familii românești la catolicism. Deși limba cultului catolic era latina, multe familii, mixte sau pur românești, au fost constrînse să folosească, atît în interiorul casei, cît și în public, limba maghiară. Convertirea la catolicism a fost însoțită de schimbarea numelor de familie, de înscrierea în forme maghiarizate a onomasticii românești.

Impunerea cu forța a limbii maghiare a avut consecințe dintre cele mai dramatice asupra conștiinței naționale a românilor din zona respectivă. Astfel au fost pierduți pentru totdeauna, de către neamul românesc, numeroși români trăitori în Ghimeș-Făget. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)