• Valerica Mereuță a fost adusă la Centrul Maternal dintr-un cort de cartoane din cartierul Izvoare • după 24 de ore s-a luat la bătaie cu o mamă din Centru și a fost trimisă acasă, la cort • după nici trei săptămîni s-a întors singură
Centrul Maternal este, pentru multe mămici, ultima șansă de supraviețuire. Cu doi copii la vîrsta de 18 ani și cu un al treilea mort la numai trei luni din cauza frigului din cortul de cartoane în care își ducea zilele, Valerica Mereuță este una dintre femeile care au găsit aici un dram de speranță. Curios, însă, aceasta s-a lăsat convinsă să accepte mîna de ajutor întinsă de Fundația de Sprijin Comunitar (FSC), care a inclus-o în programul „Gata, dispus și capabil”, și Centrul Maternal numai după o expulzare din Centru datorată unei bătăi pe care i-a administrat-o unei alte mămici. „Valerica a fost adusă la noi pe 29 octombrie și, după numai o zi, am fost nevoiți să o dăm afară, pentru că a sărit la bătaie la o altă mămică. Extrem de agresivă, inclusiv cu copiii ei, acesta nu a respectat nici una din regulile de bază din Centru, care spun că orice mămică trebuie să se comporte ca în familie. Adică să aibă grijă de copii, să spele, să facă curățenie și să facă mîncare. De altfel, pe Alexandra, fetița cea mare în vîrstă de trei ani, am trimis-o la Centrul Lalelelor, pentru că era abuzată de mamă, în timp ce pe Vlăduț, bebelușul de numai trei luni, l-am internat în spital”, ne-a povestit Iuliana Nistorescu, directorul Centrului Maternal. Întoarsă la „casa” din cartoane fără copii, Valerica a realizat, din fericire pentru ea, în ce situație se află și, spășită, s-a întors singură la Centrul Maternal.
Ieri după-amiază, am găsit-o pe Valerica dînd de mîncare micuțului Vlăduț, care, între timp, a fost externat. În fiecare cuvînt de-al femeii se mai simte încă agresivitatea, dar directoarea Nistorescu ne asigură că, acum, e mult mai bine ca înainte. „E bine aici. Mă gîndesc la copii. Dacă rămîneam în cort nu știu dacă ar fi rezistat peste iarnă, pentru că așa a murit și celălalt”, spune Valerica și, imediat, își aduce aminte de casa părintească din Orbeni, care numai casă nu a fost. „Părinții mă trimiteau la cerșit. Dacă nu le aduceam bani, mă alungau de acasă. Odată, o femeie mi-a dat 100.000 de lei și i-am cumpărat fetiței niște hăinuțe. Ai mei le-au vîndut pe toate pentru o sticlă de vodcă. Primul copil l-am avut la 14 ani. O perioadă am stat cu rudele lui bărbatu-miu, într-o căsuță din Izvoare, dar după ce m-au bătut și au încercat să se dea la mine, am fugit acasă. Părinții m-au trimis înapoi la el și așa am ajuns să stăm în cortul de cartoane”, continuă Valerica. Boțul de om din brațele ei nu poate încă să spună prin ce a trecut. Se „luptă” de zor cu un biberon cu lapte și se uită fix la oamenii care au „luat-o la întrebări” pe mama sa. Peste cîțiva ani va afla, probabil, cum pentru cea care l-a adus pe lume cea mai mare bucurie era să învețe, la 18 ani, să scrie și să citească. Pentru că, pînă acum, Valerica Mereuță nu a fost niciodată la școală. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns