Într-o toamnă tîrzie, la Milești – sat din comuna Parincea – de pe o tarla de vreo două sau trei hectare se recolta păstîrnacul. Pînă atunci nu știusem nimic despre această legumă, care e „verișoară bună” cu pătrunjelul. Primarul comunei – se numea Prisecaru – mi-a explicat, atunci, că „postîrnacul” – așa-i zicea el legumei respective – e foarte nutritiv, că are chiar și proprietăți antitoxice și antireumatismale, și mi-a mai zis că nici nu știe ce o să facă cu atîta „postîrnac”. Ce mai, cît cuprindeai cu ochii, grămezi imense, rădăcini zdravene, unele întrecînd kilogramul. De atunci n-am mai văzut asemenea minunăție, iar acum, de cîte ori, în piață, pe tarabe, văd rădăcini de păstîrnac – prețuri mari, de zeci de mii kilogramul – mi-amintesc de acea toamnă tîrzie și de tarlaua aceea de la Milești. Și tot într-o toamnă, pare-mi-se pe la mijlocul anilor 80, aflîndu-mă la Horgești, am fost invitat de fostul primar, domnul Bujor – care, cineva mi-a zis, e primar și acum -, într-o vie. Era la vremea culesului, frunzele ruginiseră deja, iar strugurii erau culeși în coșuri de nuiele, apoi „aruncați” în remorcile tractoarelor și transportați la fabrica de vinificație. Via se întindea pe o vale însorită, iar anul fusese prielnic. Cineva, nu-mi amintesc cine, mi-a întins un strugure uriaș, cu ciorchini negri. «Luați, e Hamburg!», așa mi-a zis omul acela, iar eu l-am luat, în vreme ce mîinile îmi tremurau de emoție, și l-am dus la gură. Doamne, ce aromă, ce dulceață!, parcă în acel strugure se ascunsese tot soarele verii. Mi-am amintit de acea întîmplare de ieri, cînd, în piață fiind, am văzut, pe o „mesuță” – în zona pieții unde se vînd, mai ales, citrice – struguri „Hamburg”, la prețul de 45.000 de lei kilogramul. L-am întrebat, pe tînărul care-i vindea, dacă sînt din import, pentru că prețul era foarte mare. Dar nu, sînt struguri produși chiar aici, la noi, în România, însă sînt „Hamburg”, de asta-s așa scumpi… Adică asta poate însemna că soiul acesta e tot mai rar. Păcat… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns