Traian VALERIU
Top, Top, Top. Vrînd-nevrînd, fiecare muritor intră, mai curînd sau mai tîrziu, într-un top. Ne amintim de timpul cînd, cu urechea lipită de aparatul de radio, seară de seară, auzeam despre tot felul de topuri, de hituri, de fotbaliști, de automobiliști și de alți topiști, la „Europa liberă”. Sîntem, iată, la a doua ediție a unui top alcătuit de revista „Capital”. E vorba de top-ul celor mai bogați români. Dacă mi-aduc bine aminte, la prima ediție au fost vreo sută de români pe lista „Capitalului”. Acum top-ul este mai bogat, lista mai lungă, ceea ce stîrnește reacții diverse, unele de-a dreptul surprinzătoare. Din motive numai de ei știute, cei mai mulți n-ar fi vrut să li se pună numele și averea pe gard, adică la vedere. Unii, din contră, dintr-un orgoliu tembel s-au simțit ofuscați pentru că au fost trecuți cu sume mai mici decît în realitatea știută de ei (oricum mai bine decît cei de la Capital). E cazul lui Gigi Becali, un infatuat infantil și un orgolios care revarsă mai tot timpul în vulgaritate agresivă, care s-a arătat nemulțumit că a fost apreciat la 150 de milioane de dolari, pe cînd el are, în realitate, peste 300 de milioane. Și încă ceva, afirmă că în curînd va deveni primul super-român cu un miliard de dolari în cont. Cititorul nostru cunoaște toate acestea și nu are rost să mai consumăm pixul și hîrtia cu așa ceva. De fapt, alt aspect m-a determinat să scriu pe această temă. Marți 11 noiembrie, orele 22, am navigat către „Antena 1” și am urmărit emisiunea domnului Marius Tucă. Avea numai doi invitați: Gigi Becali și Viorel Cataramă. Tema? Ați ghicit: top-ul revistei „Capital”. Am văzut cu acest prilej un moderator în rol de fileu la o masă de ping – pong. Cu martorul Tucă între ei, cei doi au început meciul. Gigi cu viteza și furia înaintașilor de la Real, în timp ce Viorel ca un veritabil jucător de baschet își lua răgazul celor trei pași și o lovitură în podea pînă să dea pasa decisivă. Din primele schimburi de mingi s-au văzut orientările celor doi. Gigi s-a repezit asupra lui Viorel și a altor liberali, respectiv frații Păunești și Dinu Patriciu, punînd în discuție cum au făcut aceștia averile și dacă au returnat sutele de mii de dolari împrumutați de la Bancorex. Dintre torente reieșea că e singurul om cinstit și curat ca hîrtia aceasta înainte de a o mîzgăli; că a făcut averea plecînd de la 150.000 de dolari adunați de tatăl său într-o viață de cincizeci de ani de muncă îngrijind oi și vînzînd produsele acestora. Și-a înmulțit banii speculînd produse inexistente la acea vreme pe piața românească. Se înțelege că a făcut contrabandă. Viorel Cataramă crede că a venit la emisiunea lui Marius Tucă să discute despre bogăție, exprimîndu-și fără echivoc părerea că e bine să fie bogăție și oameni bogați, ceea ce credem și noi, numai că…
Drept urmare, Viorel vroia să aducă discuția pe terenul rațiunii, încercînd să pună în joc niște principii. Dar cu Gigi nu pot fi discutate principii, că el are numai clanță și mușchi, lipsindu-i cu desăvîrșire mintea. Cunoscînd pornirea în afaceri a lui Gigi, a venit și rîndul lui Viorel să facă mărturisirea începutului: în 1989, spune domnia sa, a plecat pe calea afacerilor cu zece mii de dolari, pe care i-a investit cu precădere în industria mobilei, apoi în rețeaua de magazine „Elvila”.
Să-i lăsăm pe cei doi să se insulte sub privirile neputincios supuse ale moderatorului și să ne fie îngăduită o paranteză. Domnul Viorel Cataramă este din Bacău și a fost elevul Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu”, azi Colegiul „Gheorghe Vrănceanu”. Bine dezvoltat fizic, venea la liceu din Calea Bîrladului, dintr-o familie modestă. Dotat intelectual, a învățat bine, a făcut și sport, baschet, a plecat la ASE și s-a făcut economist. S-a profilat pe comerțul cu mobilă, dacă nu mă înșel în cadrul fostului Minister al Comerțului Exterior, care se știe de cine era patronat. De interes pentru noi este că fostul elev al Liceului „Pătrășcanu” a venit după 1990 la liceul căruia îi poartă recunoștință și respect și a propus instituirea unor premii anuale pentru olimpici. Astfel, cei care obțin la concursurile naționale, la orice disciplină de învățămînt, și la sport, locurile I, II, III și mențiuni, primesc premii diferențiat, „Premiile Cataramă”, decernate de peste zece ani – sumele crescînd de la an la an – numai elevilor Colegiului Vrănceanu. Viorel Cataramă a declarat la una dintre ediții: „voi continua să acord aceste stimulente elevilor olimpici din fostul meu liceu, chiar dacă va fi să dau faliment”. (În treacăt fie spus că și Traian Băsescu a fost o vreme elevul liceului, pe care-l prețuiește Cataramă așa de mult). Încurajată de gestul lui Viorel Cataramă, conducerea liceului l-a invitat pe Băsescu să facă și el ceva pentru școala prin care a trecut. Nu numai că n-a venit și n-a făcut nici cel mai mic gest, dar n-a dat nici un răspuns corespondenței, semnată totuși de o doamnă la acea vreme. Este de prisos să amintesc de faptul că de cum s-au instituit premiile „Cataramă”, compoziția școlară s-a îmbunătățit brusc. Părinții și elevii care pînă atunci aglomerau examenele de admitere de la „Bacovia” s-au îndreptat către „Vrănceanu”. Să mai amintim că festivitățile decernării premilor anuale sînt urmate de un banchet pentru elevi și profesori, iar de vreo două ediții acordă premii și profesorilor îndrumători ai performanțelor olimpice ale elevilor. Din toate acestea a decurs o mare emulație în rîndul elevilor, interes între cadre, un bun renume colegiului și, firesc, situarea școlii între cele mai bune din țară. Las cititorului să compare gestul lui Viorel Cataramă cu gestul lui Gigi Becali, cel care calcă ca un vechil pe gazonul stadionului, scoțînd cîte o bancnotă verde pe care o dă unui jucător din lotul „Steaua”, sau care din tribună oferă unui pui de țigan care-i scandează numele cîte o sută de dolari. Nu întîmplător între cei doi invitați ai lui Tucă dialogul s-a consumat cu repetate invitații la rațiune și atitudine civilizată din partea lui Viorel Cataramă și cu amenințări cu mușchii și cu talentele karatiste ale bodyguarzilor lui Gigi Becali.
În aceste condiții, nu-i de mirare că pe alt post, „Realitatea TV”, celebrul, de acum, Robert Turcescu, cunoscut pentru forța sa de atac, nu l-a putut stăpîni pe Corneliu Iacobov, care cu o șmecherie rudimentară i-a dat mereu peste mînă vajnicului gazetar, reducîndu-l la tăcere. „Ce lume, dom’le, ce lume” s-ar mira inocentul Tipătescu. Aceasta este, deocamdată, lumea în care trăim. Mai putem crede în povestea unui Morgan, celebru bancher american, care și-a început cariera vînzînd șireturi de pantofi la colț de stradă?
Lasă un răspuns