Eduard ADAM
Un parlamentar „mănîncă” pe lună 100 de milioane de lei. Nu, banii nu-i scot din buzunarul lor, ci dintr-al nostru, al muritorilor, cei care i-am trimis acolo, crezînd, în naivitatea noastră, că vor lucra la legi mai bune, care, implicit, ne vor face viața mai ușoară. O sută de milioane pe lună pentru un singur om. Nu orice fel de persoană, ci una care poartă mereu haine de firmă, mereu mirosind a parfumuri fine, cu papuci care depășesc binișor leafa lunară a unui muncitor. Coboară din limuzine la care șoferii lustruiesc din zori și pînă-n noapte. O să spuneți că-i foarte bine, că orice om care muncește trebuie să-și dorească și să aibă mai mult. Perfect de-acord, dar aici se naște o întrebare. Muncesc suficient parlamentarii noștri pentru cîți bani cîștigă? Sau, mă rog, dacă merg în Senat sau în Camera Deputaților, sînt ei eficienți?
Imaginile de la televizor cu deputați și senatori care citesc ziarele în plen, dorm de mai, mai să cadă de pe scaune sau își vorbesc ca la ușa cortului aproape că s-au banalizat. Omul de rînd nu se mai miră cînd vede sau aude despre asemenea situații. Asta nu înseamnă că ceea ce se întîmplă este firesc. Dar, ce să le faci? I-am votat, a trebuit să-i suportăm patru ani. Se-apropie însă noile alegeri. Deja se vehiculează ideea că noul scrutin va fi organizat mai repede decît se știa. La anul vom putea să-i sancționăm cu un vot negativ pe cei care, timp de un mandat, s-au interesat mai mult de binele lor decît de-al nostru. E în puterea noastră să-i facem să înțeleagă cît de „mulțumiți” am fost de prestația lor.
Cînd mă gîndesc la felul în care s-au prezentat unii dintre parlamentarii băcăuani în fața alegătorilor în toți acești ani, mă ia groaza. Acum mai bine de un an, deputatul PSD Vasile Miron s-a întîlnit cu primarii din zona Comăneștiului. La sfîrșitul întîlnirii, a venit cu o idee salvatoare care ar fi putut relansa zona: un film despre haiducii de pe Valea Trotușului, care să-l surclaseze în topul încasărilor pe celebrul Dracula. Cu mai puțin de două săptămîni în urmă, deputatul PSD Nicolaie Sersea striga în Parlament la niște tinere de la Pro Democrația să plece la muncă, pe Centură. Nu pot să nu consemnez reacția mai mult decît virulentă a deputatului PSD de Bacău Dan Matei Agaton, care, întrebat ce a făcut pentru județ în calitatea lui de parlamentar, și-a ieșit din fire și a început să strige la ziarist, în sala plină a Teatrului Bacovia. Asta în condițiile în care stațiunile din județul Bacău nici măcar nu apar pe site-ul ministerului condus, cîndva, de Dan Matei Agaton. În fine, abia acum un an, cu ocazia unui eveniment lipsit de importanță, în orașul Bacău a venit deputatul PSD Carmen Moldovan. Deși ziarist, atunci a fost prima oară cînd am auzit numele ei. Ca să nu mai pomenesc de senatorul PSD Octavian Opriș, pe care, de cîte ori l-am sunat, niciodată n-am reușit să am o discuție pînă la capăt. De fapt, ce spun eu, o singură dată mi-a răspuns la o întrebare, în rest mi-a închis telefonul în nas. Un telefon plătit, nu uitați, din banii noștri, ai celor care i-am făcut senatori și deputați.
Aș îndrăzni o sugestie pentru toți cei care vor citi acest editorial. Cînd veți intra în cabina de vot sau chiar mai înainte, încercați să faceți o scurtă radiografie a activității celor care vă vor cere votul. Gîndiți-vă de cîte ori ați fost la ei în audiență și de cîte ori i-ați găsit, dacă v-au rezolvat sau nu problema, ori au încercat măcar. Încercați să vă amintiți dacă i-ați văzut vreodată prin cartierul în care locuiți, cu excepția ultimei campanii. Vă vor spune, în vara lui 2004, că au muncit patru ani pentru binele dumneavoastră și nu le cunoașteți nici măcar numele? Atunci aveți răspunsul „eficienței” muncii lor.
Lasă un răspuns