Pătimirea Sfîntului Mucenic Iacob Persul
Sfîntul Mucenic Iacob a fost un mare dregător la curtea regelui perșilor. Creștin de origine, de neam cinstit, el trăia în bogăție și în cinste, fiind iubit de rege. Înșelîndu-se cu toate aceste binefaceri și cinstiri, cînd s-a declarat război contra creștinilor, Iacob a căzut de la credința în Hristos și a adus jertfe idolilor, închinîndu-se lor împreună cu perșii păgîni.
Atunci, mama și soția lui Iacob s-au îndepărtat de el și i-au arătat, prin scrisori, păcatul greu pe care l-a săvîrșit. Anume că a ales mai mult dragostea împăratului, decît dragostea lui Hristos, iar pentru o slavă trecătoare a ales osînda rușinii veșnice. A citit cele scrise și acugetat la vorbele rudelor. Sfîntul a înțeles greșeala făcută, s-a îndepărtat de legea necreștină a împăratului și a început să-și plîngă păcatul despărțirii de Hristos. Apoi, fără nici o ezitare s-a dus la curtea regală și a mărturisit credința în Iisus Hristos. Împăratul s-a mîniat pe el și a poruncit să i se taie fiecare încheietură a trupului, una cîte una. A murit în chinuri groaznice.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Virgil
Sfîntul Virgil s-a născut la începutul secolului al VIII-lea în Irlanda, a fost călugăr și apoi abate al mănăstirii din Aghaboe, iar în anul 743 a părăsit „insula sfinților” și a trecut pe continent, începînd lunga sa călătorie misionară, ce avea să se sfîrșească în Carintia. S-a oprit pentru cîțiva ani la Kiersy, la Pepin cel Scurt. Acesta l-a trimis să evanghelizeze Bavaria, în anul 745. Ducele Odilon de Bavaria i-a încredințat abația Sf. Petru de la Salzburg și, nu după mult timp, l-a numit succesor al episcopului Ioan. Virgil a fost un om cu cultură vastă, atît de cunoscător în științele matematice, încît contemporanii îi spuneau „geometricianul”. Intrînd în polemică cu Sfîntul Bonifaciu, el a lăsat la o parte discuțiile academice și s-a dăruit cu toate puterile muncii de organizare a diecezei de Salzburg. În anul 744, a inaugurat prima catedrală a orașului și a transferat în ea relicvele Sfîntului Rupert, cel dintîi episcop al diecezei. Zelul pentru răspîndirea și cultivarea vieții evanghelice i-a purtat pașii prin Carintia, Stiria și Panonia, unde a lucrat la convertirea ultimilor băștinași neîncreștinați și a întemeiat multe mănăstiri. Sfîntul Virgil a murit în anul 784, iar trupul său a fost înmormîntat în catedrala din Salzburg. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns