INTERVIU Impresarul Relu Damian, despre retrogradarea FCM Bacău și sacoșele cu bani din fotbalul băcăuan. „Eu am fost ca un executant!”

Impresarul Relu Damian acordat un interviu Ziarului de Bacău, a doua zi după ce Consiliul Local a respins candidatura sa pentru un post în Consiliul de Administrație al CSM Bacău, într-o ședință în care i s-a reproșat participarea la retrogradarea la masa verde a FCM Bacău. În 2010, când era președintele SC Fotbal Club Municipal Bacau SA, s-a decis retrogradarea echipei de fotbal FCM Bacău în Divizia C, prin neprezentarea la jocul cu Dunărea Galați. În urma articolului din Ziarul de Bacău, Damian a dorit să-și „etaleze” punctul de vedere.

Prezentăm prima parte a interviului luat lui Relu Damian. În zilele următoare, vom publica dezvăluirile impresarului despre planurile pentru CSM Bacău, fotbalul băcăuan și relația sa cu primarul Lucian Daniel Stanciu Viziteu.

Cine-a comandat retrogradarea?

Ziarul de Bacău: Din afară, a fost spectaculos, dar a meritat să retrogradezi FCM Bacău?

Relu Damian: Toți se leagă de chestia de acum 12 ani, că nu au ce să-mi găsească! Cine-a comandat retrogradarea? Eu? Era echipa lui tata, era echipa lui mama!?

Eu am ajuns președinte la clubul lui Sechelariu (Dumitru Sechelariu, om de afaceri, fost primar 1996-2004, decedat între timp) după ce a plecat Chivorchian, prin 2006, la Timișoara, când echipa deja retrogradase. Am avut o discuție cu Sechelariu, eu fiind impresar de fotbaliști, aveam afacerea mea, nu depindeam de nimeni. L-am întrebat pentru ce să vin, dacă nu are o ambiție pentru promovare? I-am zis că nu vin dacă nu vrea să facă performanță.

Ce vă recomanda? De ce v-a căutat tocmai pe dvs?

Mă recomandau 14 ani de impresariat sportiv, de fotbaliști, o carieră de tenismen, cu peste 8 titluri naționale. Majoritatea colegilor mei de la Steaua, din acea vreme, activau în fotbal, jucasem dublu mixt cu fiica lui Mircea Sandu, președintele FRF, cu Nea Mitică Dragomir, președintele Ligii Profesioniste, fusesem coleg în PRM și aveam o relație specială. Cu Lăcătuș am stat în cameră… Nu exista în Bacău altă persoană care să îndeplinească condițiile astea. Și să fiu și apropiat de Sechelariu, că era clubul lui și punea pe cine dorea!

Înaintea campionatului 2007-2008, echipa se salvase de la retrogradare în ultima etapă cu o sacoșă de bani trimisă de Sechelariu la Dunărea Giurgiu acasă, care juca cu o echipă care trebuia să retrogradeze în locul nostru. Omul cu sacoșa le-a zis „băieți, aveți prima… atât, dacă bateți!”. S-a terminat meciul, a dat sacoșa și a plecat la Bacău, așa s-a salvat echipa cu un an înainte să vin eu președinte.

Cât era în sacoșă?

Nu mai știu cât, dar erau mulți, că la o echipă sunt 20 de oameni.

Când am venit la club, existau 7,8 miliarde de lei (vechi – n.n) datorii. Singurii bani veneau din chirii, de la Piața Centrală și de la Piața Sud, pe care și le dăduse el la FCM. Deci în FCM Bacău intrat 36 de miliarde de lei anual, cu ăștia trebuia să te descurci! Am luat echipa în august 2008, la doi ani după prima discuție. „Îți dau mână liberă, fă ce vrei tu, ca să faci performanță, ca să nu mă mai chinui la retrogradare”.

I-am spus că primul lucru pe care vreau să-l fac este să mă apropii de Primăria Bacău și de primarul Romeo Stavarache. „Dumneata nu ai bani de promovare, fără banii municipalității, nu vom putea promova niciodată”. Fusesem consilier local PRM 2004-2008, aveam o relație amicală, bună cu Stavarache, mai ales cu dl. Giosanu (Constantin Giosanu, managerul public al municipiului Bacău, acum decedat – n.n), care a făcut extraordinar de multe, am propus ca baza Proletarul să-i poarte numele.

Am început campionatul – echipa slabă, complet! – am terminat turul pe ultimul loc. Între timp, Stavarache își adusese echipa Știința, în același campionat. Eu, prin Giosanu, care nu agrea acea echipă adusă de Liviu Goian cu Ciocoiu și alții din jurul lor, am reușit să-l conving pe Stavarache că două echipe în același oraș este ceva foarte greu. Să ne luptăm unii cu alții, noi nu le dădeam voie să joace pe stadion, ei ne făceau alte șicane… au fost 6 luni nebune!

În ianuarie 2009, Giosanu l-a convins pe Stavarache să renunțe la acea Știința, pentru că FCM este totuși brandul Bacăului și să facem o asociere între asociația lui Sechelariu și Primărie. Repet, la acel moment, FCM era pe ultimul loc, la 7 puncte de scăparea de retrogradare! M-am dus la Porumboiu, mi-a dat 5 jucători împrumut, am adus pe Ghiță Poenaru, antrenor, în locul lui Cristi Popovici și am terminat returul pe locul al cincilea.

În vara lui 2009, după discuții pornite din ianuarie, se știa că echipa va fi preluată de Primărie, rămânea de văzut cum. Fusesem la FRF – pentru că, după precedente gen Zambon la Timișoara, cu oameni care au preluat echipe, dar nu și-au mai permis să le țină și le-au retrogradat, se introdusese o regulă prin care cesiunea de la o fundație la o societate de acțiuni se face mai întâi pentru o perioadă de trei ani de probă. Obligatoriu, fundația care ceda locul trebuia să fie acționar, ceea ce s-a făcut și la noi, dar în cei trei ani, an de an, trebuiau semnate noi contracte de cesiune a dreptului.

„Doru” și „Romică”

Sechelariu și Stavarache s-au întâlnit?

Am fost la Stavarache cu actele, a zis ok, la fel și Sechelariu. În prealabil, avusese loc o întâlnire pe strada 9 Mai, într-un sediu al unui domn din PNL: Eu, Sechelariu, Giosanu, Stavarache și, cred, dar nu sunt sigur, și Popovici (Ovidiu Popovici, secretarul  general al municipiului), în calitate de garant juridic. Știți cum se aveau pe atunci Sechelariu și Stavarache, cum se certau… După discuții de o oră și ceva, s-au aplecat peste masă, s-au luat în brațe și s-au pupat. Erau „Doru” și „Romică”!

Eu și Giosanu ne-am retras, ei au rămas față în față și au discutat niște lucruri…. Probabil au discutat și despre subiectul „Kaufland”, dar nu pot să garantez. Cert e că, ulterior, de la asta a pornit scandalul, de la Kaufland.

Deci ei au avut o înțelegere, și pe mine asta mă interesa. Stavarache mi-a zis „băi, pot să-ți dau în jur de 30 de miliarde pe an, pentru fotbal”. Îi explicasem lui Sechelariu că va fi oricum câștigător, pentru că nu mai trebuia să asigure el bugetul.

S-au ținut de cuvânt?

Când aproape să înceapă campionatul, Stavarache îmi virează 25 de miliarde, care erau cota lui (a municipalității – n.n), corespunzătoare cotei de 90% din capitalul social. Sechelariu (Asociația FCM Bacău – n.n) urma să asigure 2,8 miliarde de lei, nu mai știu exact cât. Deci Stavarache a dat toți banii, pentru că începea campionatul și aveam nevoie pentru transferuri, iar Sechelariu vreo 800 de milioane și a rămas dator cu 1,8-1,9 miliarde de lei la capitalul social. Plus de asta, se angajaseră să dea an de an o cotizație, pentru ca eu să-mi susțin activitatea.

„Dar ce, credeți că vă las echipa, echipa e a mea!”

În prima etapă, am bătut la Râmnicu Sărat cu 4-0. Acasă, am bătut cu 4-0 pe Tricolorul Breaza. După un egal cu Steaua II, eram pe primul loc, cu un golaveraj de 9 la 1 și 7 puncte din 3 meciuri.

În acel moment, Stavarache a aflat de treaba cu cei trei ani de probă și m-a chemat, cu Giosanu. „Păi ce facem, în următorii 2 ani, tot de Sechelariu depindem! Mergeți la el și faceți-l să semneze în avans pe următorii doi ani, pentru ca eu să fiu sigur că echipa rămâne la mine!”. M-am dus cu Leonard Pădureanu (directorul economic al Primăriei) și Giosanu la Sechelariu,  care a început: „Dar ce, credeți că vă las echipa, echipa e a mea!”. Era cam cu o săptămână înaintea ședinței cu Kaufland. I-am zis că am crezut că el și primarul s-au înțeles. „Păi asta e pentru anul ăsta, v-am dat-o și Stavarache mi-a rezolvat niște probleme, o să văd eu până vara viitoare ce probleme mai am de rezolvat, ca să i-o dau în continuare!”, mi-a răspuns.

Care era atmosfera?

Tot timpul am fost între ei, Stavarache mă considera omul lui Sechelariu, Sechelariu s-a supărat pe mine, că aș fi fost omul lui Stavarache, dar eu am încercat totdeauna să fac pentru fotbal.

Am plecat de la Sechelariu și i-am zis lui Stavarache că nu vrea să semneze. El mi-a spus că nu-l mai interesează, să mă descurc cu banii pe care-i am: „Oricum, la vară, își ia echipa înapoi, dacă nu-i accept cine știe ce condiții!”.

Până în iarnă, a urmat o perioadă foarte grea, am avut noroc de banii de la Primărie, cele 25 de miliarde, că am putut plăti jucătorii și i-am ținut în frâu, cu antrenorul Ghiță Poenaru.

A urmat ședința Consiliului Local, unde a fost scandal. Acolo s-a rupt filmul, până acolo a mers foarte frumos.

Ajungem în 7 ianuarie 2010, m-am dus la Sechelariu acasă: „Nea Dorule, am asistat la o discuție cu cei din grupul lui Stavarache în care s-a discutat că, dacă nu revii la sentimente mai bune, dacă nu plătești măcar cotizația de 1,8 miliarde, echipa nu va mai avea bani până în vară, va retrograda și o vei lua din Divizia C”. Bineînțeles, m-a tratat cu „flit”!

A urmat un cantonament la Slănic Moldova, pe care l-am plătit din banii mei.

Sunteți bogat?

Nu sunt bogat, familia și-acum îmi reproșează… La un moment dat, ni s-au blocat conturile, puteam plăti doar salariile. Eu mi-am luat salariul pe ianuarie-aprilie, și imediat banii i-am vărsat în contul firmei, ca să putem plăti diverse cheltuieli.

În aprilie, Primăria a mai virat 11 miliarde. Cu acei bani, am plătit datorii din urmă și în două zile am rămas iar fără bani.

Prima neprezentare a FCM Bacău, primul pas spre retrogradare

A reînceput campionatul, prima etapă a fost cu Breaza, cred, am jucat-o. La meciul de acasă, cu Steaua II, în cont niciun ban! Stavarache a refuzat să-mi dea bani, mi-a spus să caut la sponsori. N-am găsit și n-am organizat meciul. Le-am zis că echipa retrogradează și eu plec!

S-a făcut vâlvă în presa centrală cu neprezentarea, iar Stavarache a zis că mai face o majorare de capital de 10 miliarde, ca s-o târâim măcar până în vară, dar să pună și Sechelariu partea lui. M-am dus la Sechelariu, care n-a vrut. În martie și aprilie, am 7 adrese oficiale către FCM, în care solicitam să-și achite cotizația la capitalul social inițial.

Lupta pentru brandul FCM Bacău, la limita legii

Prin aprilie, am fost la Mircea Sandu, că în situația noastră mai erau 4 echipe în țară, ca să treacă prin Comitetul Executiv o hotărâre, prin care pentru cesiunile aflate în derulare nu mai e nevoie de celelalte două semnături, în cazul în care echipele sunt preluate de autorități locale serioase care plătesc și nu distrug brandul. „Relu, nu pot, că sigur Sechelariu mă dă în judecată, iar juriștii spun că are șanse să câștige. E la limita legii!”.

M-am întors acasă, iar Stavarache a trecut prin Consiliul Local o hotărâre, prin care brandul a aparținut Primăriei înainte de 1989, și niciodată nu a existat o hotărâre de cesionare către asociația privată a lui Sechelariu. Ceea ce este, iarăși, adevărat! Că FCM a apărut în 1997, când s-a găsit o modalitate de înstrăinare a unor spații ale Primăriei către o asociație privată. În Bacău, a existat Sport Club, eu cu Sport Club am crescut până în 1989. După 1990, a fost o nebunie, a luat-o Constar, apoi Selena… Până la urmă, i s-a spus Fotbal Club Municipal, ca să se inducă ideea că e a municipiului, dar era privată.

Deci, a trecut HCL, m-am dus cu hotărârea la Mircea Sandu: „Uite ce spune, că dreptul de participare în Liga I aparține Primăriei, și ea îl încredințează cui vrea ea!”. Iarăși, nu s-a putut, la FRF!

O echipă de rezervă

Cum s-a produs a doua neprezentare a FCM?

S-a apropiat meciul cu Galațiul, i-am spus lui Stavarache: „Am înțeles, nu mă prezint, dar mișcarea nu va da bine, pentru că lumea n-o să înțeleagă. I-am cerut să mă lase să caut în țară o altă echipă de liga a doua, care să ne cedeze, iar noi să continuăm în liga a doua în anul următor. Altfel ieși și spui: „Uite, i-am retrogradat-o lui Sechelariu, că nu a dat banii, cotizația, dar eu nu renunț la fotbal!”

L-am adus pentru acest proiect pe antrenorul Petre Grigoraș, cu care am fost la Stavarache. A zis că-mi dă mână liberă. I-am propus să facem stadionul, să demolăm peluzele, să aducem tribunele până în spatele porții. Stavarache, entuziasmat.

M-am dus la București, la Becali, care era „scandalizat” cu Sechelariu, i-am cerut locul în Liga a II-a pe care îl avea Steaua II, dar a refuzat.

Între timp, s-a auzit în oraș… De la cineva din Primărie, a „transpirat” la Ghiță Poenaru că am fost la primar cu Petre Grigoraș. Poenaru s-a supărat, dar i-am explicat că gândesc un nou proiect.

„Eu am fost ca un executant!”

Sâmbătă era meciul, iar eu luni i-am comunicat lui Marius Căpușă, care avea biroul la zece metri de al meu, că, dacă nu achită cotizația în 48 de ore, nu am cum să joc. Joi, era convocată AGA, în care și el era membru, 2-3 oameni de afaceri și cinci consilieri locali. Bineînțeles că nu a dat banii, joi a fost ședința, i-am spus lui Stavarache că sper să nu facă vreo surpriză consilierii, să nu voteze. Nu mai aveam în cont decât 73 de lei, nu se putea organiza un meci cu banii ăștia!

Ce se întâmpla cu banii din spațiile comerciale?

E interesant, că, în acel an, banii de pe spațiile comerciale ale FCM nu au mai ajuns la fotbal. Plus că și acolo sunt probleme, că nu toate spațiile alea au fost luate legal, Piața Sud nu e legal luată! Dar nici Stavarache, nici Necula și nici Viziteu nu au vrut să se aplece asupra subiectului! Probabil, din cauza departamentului juridic din Primărie, care e foarte slab.

Cum s-a ajuns la decizia de neprezentare?

În AGA, s-a luat decizia și a fost informată FRF că nu putem organiza meciul. A doua zi, vineri, am convocat Consiliul de Administrație, care a constatat, la rândul său, că nu se poate organiza meciul. S-a ridicat consilierul local George Bogatu, care a spus că ar mai face o încercare: „Mă duc la Sechelariu acasă!”.

N-am închis ședința, ei au plecat, după o oră au sunat: „Relu, nicio șansă, nu vrea, nu vrea, nu vrea!”. S-a semnat procesul verbal, eu am semnat hârtia către FRF. Aceasta este participarea mea la retrogradarea echipei, hârtia în care informam FRF că meciul nu poate fi organizat, din lipsă de fonduri! Dacă eu n-o semnam, mă dădeau afară și o semna altul, că luaseră hotărârea, eu am fost ca un executant! Eu am fost executantul hotărârii AGA și CA.

Dar ați fost de acord cu decizia?

Ca principiu, am fost de acord cu treaba asta, dar numai pentru că mersesem cu Grigoraș la primar, care îmi spusese că îmi dă voie să continui în Liga a II-a, indiferent ce datorii trebuie plătite și fotbalul nu moare, continuăm, facem stadion șamd.

Aici, se încheie ceea ce s-a întâmplat cu FCM Bacău, până acolo, a retrogradat. Eu nu am stat în fotbal, ca să mă îmbogățesc, eu și acum figurez la acea firmă cu un împrumut de peste un miliarde de lei. Nu știu ce s-a întâmplat cu firma, probabil a fost închisă.

Ce a urmat, ce s-a întâmplat cu cealaltă echipă?

Apoi, trebuia să începem noul campionat. Stavarache a zis să nu mai luăm loc de Liga a II-a, ci de Liga a III-a, să preluăm Mesagerul, că nici nu costă așa mulți bani. Mi-a dat asigurări că antrenor va fi Grigoraș. Când să înceapă pregătirea, la începutul lunii iulie, mi-a spus că nu-l mai luăm pe Grigoraș, ci pe preparatorul Ciprian Panait.

Bineînțeles, că, în campionatul următor, FCM, cu Scânteie președinte și Poenaru antrenor, în partea astalaltă Panaite și Goian, i-a distrus. Și nu pot să-ți spun ce sacoșe s-au dat atunci! Ce fusese în 2008, când se trimisese Sechelariu sacoșa de bani la Giurgiu, e mic copil pe lângă ce-a cheltuit echipa Primăriei, în Liga a III-a, ca să-l bată pe Sechelariu! Și tot Sechelariu a câștigat, cu vreo 11 puncte în față!

Cum adică s-au dus bani în sacoșe?

La arbitri, la echipe adverse. Astea se numesc în fotbal „colaterale”. Nu pot să spun sume, pentru că nu le-am cuantificat eu. Se purtau și sper că astăzi nu se mai poartă!

Urmează în zilele următoare partea a doua a interviului cu Relu Damian, despre vremurile actuale, CSM Bacău și primarul Lucian Daniel Stanciu Viziteu.