Traian VALERIU
Ceea ce s-a petrecut, la mijlocul săptămînii trecute, la Constanța, ar trebui să intre în categoria faptelor din rubrica „no coment”. Și totuși, nu putem trece cu vederea încorporarea primarului de Constanța în PSD. Credem că e mai puțin spectaculos că s-a produs aceasta; mult mai interesant, ca mentalitate pesedistă, este cum s-a produs fenomenul. Fac din capul locului precizarea că nu-i lucru curat la mijloc. Cu atît mai necurat este, cu cît viața publică a primarului Mazăre din Constanța a început sub semnul unor mari contradicții cu partidul de esență stalinistă. Omul de afaceri, curate sau necurate, ne este greu să ne pronunțăm de vreme ce n-a făcut-o Justiția, a pus mîna pe unul dintre marile orașe ale țării. Acumulează averi uriașe; avînd avere, puterea politică și decizia administrativă vin de la sine. S-a vorbit în presa dobrogeană, și nu numai acolo, despre caracterul de caracatiță al puterii imperiului economic Mazăre, de infiltrare în tot ce înseamnă viață publică în cel mai însorit colț al României. De la o vreme s-a așternut tăcerea asupra omului cu atîta putere, virtual adversar, dacă nu chiar dușman al puterii guvernamentale. Părea ori că s-a dat la fund, ori că este ignorat cu bună știință, după un program bine orchestrat de forțe încă necunoscute. Puțini primari din țară au fost atît de mediatizați ca Mazăre. Doar foarte puțini îl concurau. Pentru anumite aspecte ale activității administrative și sportive îl concura în popularitate primarul Bacăului, al „orașului european”, ca și cum Piatra Neamț ar fi oraș african. În ordinea apariției în presă, mai putem aminti primarii din Iași, Timișoara, Cluj (acesta din motive cu totul particulare, despre care vom scrie la timpul potrivit) și, bineînțeles, primarul general al Capitalei care, face el ce face, și stă moț peste grămadă mai tot timpul.
Dintr-o dată domnul Mazăre iese din tăcerea în care era învăluit, scos ca un iepuraș alb din melonul prestidigitatorului, cu hocus – pocus, de către domnul Miron Mitrea, zis Manivelă, care, alături de Ciorbea, se poate lăuda cu performanța de a fi trădat mișcarea sindicală, intrînd în la fel de profitabila politică. Domnul Mitrea este unul dintre nenumărații vicepreședinți ai partidului – emanație a așa-zisei revoluții anticeaușiste și nici măcar atît, din decembrie 1989. Nu cunoaștem deocamdată amănuntele, dar, ca prin minune, domnul Mazăre a fost adus în ocolul pesedist și, spre stupoarea localnicilor și a întregii țări, uns președinte executiv al organizației PSD Constanța. Este o surpriză și nu prea. În politică, nimic nu-i întîmplător. Șahiștii formați la școala ceaușistă au scos nebunii pe cai și au făcut cît ai bate din palme rocada mare, evitînd, nu se știe pentru cît timp, șahul la rege.
În vederea viitoarelor alegeri a început și pesederizarea opoziției. Dacă UDMR-ul se dovedește a fi cel mai adesea calul troian în reduta puterii, prin măzărizarea pesedeului s-ar părea că se introduce un alt cal troian în dispozitivul opoziției. Se iarovizează mazărea, se înmulțesc caii troieni. Păzește-te și trezește-te, opoziție, că grele lovituri ți se pregătesc!
Dacă n-ar fi de strictă actualitate, Referendumul unei prost -modificate Constituții, am putea crede că pesederizarea grăbită a lui Mazăre este un caz izolat, fără prea mare importanță pentru evoluția politică a României. Iată însă că au fost scoase la înaintare forțe noi, pînă mai ieri în stare latentă pentru scena politică (nu se știe de la fotbal că cea mai bună apărare este atacul?!). Deci, pesediști din toată țara uniți-vă și, ca în promo, „cu Anitra la atac!” Minuscula campanie pentru referendumul cu pricina a scos în evidență rădăcinile pecerist – ceaușiste ale unei propagande prolifice de sens unic. Este antecamera viitoarei campanii electorale. Repetiția generală a unui spectacol de circ început la Constanța. Statul lasă cultura, arta și sportul la limita subzistenței (ca pe unii dintre bugetari), dar are cinismul de a-i pune să facă o penibilă, umilitoare propagandă atunci cînd o politică compromisă nu mai are autoritatea morală s-o facă. Să fie, oare, o simplă coincidență că de cînd Mutu a fost pus să facă ce nu știe, Ranieri nu-l mai pune să facă ceea ce Mutu știe foarte bine să facă? Este doar un exemplu și o prezumție. După cum nu mi se pare de domeniul fanteziei să presupunem că lui Mazăre i s-ar fi pus în față alternativa (avînd în vedere multele și necuratele afaceri și abuzuri): ori sub cercetarea PNA, ori intrarea în PSD. Și bineînțeles că Mazărea a acceptat să-și pună în valoare capacitatea vegetală în ogorul pesedeului.
Lasă un răspuns