Spațiul geografic de etno-geneză și dezvoltare a poporului român, carpato-danubiano-pontic-nistrean, este un dar al naturii, așa cum Nilul este un dar al Egiptului. Multiformele de relief – munte, șes, deal, podișuri, ape – și bogățiile multiple – petrol, cărbune, minereuri de tot felul, sare, gaze naturale, păduri întrinse etc. – oferă României un cadru al dezvoltării demn de invidiat de către orice țară din Europa și chiar din lume. Baza îndeletnicirii poporului român a fost și ar trebui să fie agricultura (fără a pleda pentru o țară eminamente agrară). În Evul Mediu, Țările Române exportau cele mai mari cirezi de animale – bovine, ovine, cabaline, porcine -, iar în perioada interbelică grîul românesc îl concura, cu rezultate notabile, pe cel american și canadian. Structura solului românesc prezintă un grad sporit de fertilitate. După anul 1990, marile exploatații agricole s-au distrus (dar nu de la sine), sistemul de irigații s-a deteriorat.
În urmă cu 8 – 9 ani, ambasadorul României la Paris era Anton Vătășescu. Intervievat de un reporter cu privire la sarcinile efectuate, acesta a răspuns: „Am primit însărcinare de la guvernul român să solicit ajutor guvernului Franței pentru niște utilaje tehnologice necesare Centralei Atomo-electrice de la Cernavodă, pe care le-am și primit. La scurt timp, o sarcină ingrată privind solicitarea unor cantități de grîu și cartofi. Interlocutorul parizian, cu o anumită sfioșenie, m-a întrebat: cum se poate ca o țară ca România, cu pămîntul cel mai fertil din Europa, să ducă lipsă de produse agro-alimentare?! Nu ne amestecăm în politica dumneavoastră internă, dar ceea ce s-a întîmplat cu modul de administrare a economiei dumneavoastră!…”
Jeronimo Moscardo – ambasadorul Braziliei la București, intervievat de alt reporter cu privire la eventuali potențiali adversari primirii noastre în NATO și UE, a răspuns sentențios: „Singurul dușman al României sînteți dumneavoastră înșivă, fiindcă zilnic mijloacele mass-media românești prezintă numai aspecte negative, ceea ce nu-i nici real și nici posibil”. În continuare, Excelența Sa a amintit de sprijinul efectiv dat Braziliei de marele economist și om politic român Mihail Manoilescu, care prin lucrarea sa privind politica protecționistă aplicată cu consecvență în perioada interbelică în Brazilia, a salvat țara de la un faliment iminent.
În zilele noastre, recent, premierul Adrian Năsase a declarat, la Seminarul dedicat parcurilor industriale, că este hotărît să-i înlăture pe toți cei care ridică obstacole birocratice în calea dezvoltării acestor parcuri. Și acest lucru este, desigur, salutar. Dar, cu privire la agricultură, primul-ministru a afirmat că „soluțiile de dezvoltare cele mai importante nu sînt reprezentate de proiectele în domenii precum agricultura, unde piața europeană este saturată și tot ce se poate obține este hrana pentru populație”. Dar nici aceasta nu este asigurată în prezent. O astfel de orientare trebuie considerată ca fiind împotriva naturii. Deci, agricultura românească, pusă pe butuci de guvernanții post-decembriști, nu poate și nu trebuie stimulată pentru dezvoltare! Nimic mai păgubos, iar prezentul o dovedește cu prisosință. Unde ne sînt adevărații specialiști?
Prof. dr. Jean Ciută, președinte de onoare al Societății de Istorie și Retrologie Agrară, Filiala Bacău
Lasă un răspuns