Astăzi, 22 decembrie, se împlinesc 14 ani de la Revoluția băcăuană, declanșată în contextul evenimentelor ce aveau loc în Capitală și în întreaga țară. Momentul culminant îl reprezintă alungarea din sediul Județenei de partid al primului – secretar și a celorlalți lideri comuniști locali sub presiunea și la intervenția celor adunați în fața Prefecturii. Întrebarea anchetei noastre de astăzi: ce considerați că a fost la Bacău, revoluție sau o revoltă spontană a unei mari părți a populației orașului?
Mariana Dimofte, 40 de ani, muncitoare: „În Bacău, putem spune că a fost o revoltă, față de ce s-a întîmplat în Timișoara sau în București. Acolo au murit copii, femei și bărbați. Nu știu ce să vă spun?! Atunci, am avut emoții auzind la televizor că au murit atîția oameni și, din păcate, viața de acum e mult mai grea decît viața de atunci. Cel puțin așa văd eu lucrurile”.
Ion Vasiliu, 80 de ani, pensionar: „Mi-amintesc foarte bine că unul dintre actorii de la Teatrul Bacovia a luptat în acele vremuri și a avut probleme. A fost rănit, aici, la noi, în Bacău. La acele vremuri am simțit o ușurare. Nu poți să redai în cuvinte ce simte omul atunci cînd e liber, mai ales după atîția ani de încorsetare. E dureros”.
Nelu Sava, 42 de ani, funcționar: „E o dilemă pe care nu o s-o putem rezolva noi; poate timpul. În acele momente a fost o adevărată psihoză. Nici la această oră nu se știe dacă au fost acei așa-ziși teroriști. Vom trăi și vom vedea. În țara noastră se va instala adevărata democrație, poate, peste vreo 20 de ani”.
Carmen Iancu, 37 de ani, casier: „Să o luăm ca pe o revoltă. De fapt, eram prea copil ca să realizez la acea vreme ce se întîmplă. După mine, vorbesc de ce era prin Bacău, toți cei din jurul meu au reacționat normal. Nu am văzut practic nici o schimbare”.
A consemnat Geanina ISTRATE
Lasă un răspuns