Nicoleta BICHESCU
Discursuri triumfaliste, satisfacție afișată și vorbe despre Europa. Liderii partidului de guvernămînt și-au pierdut de tot simțul măsurii. E drept că referendumul a trecut. Cel mai probabil vom avea o nouă Constituție, care ne garantează proprietatea și înlătură obligativitatea armatei. Cam atît a reținut alegătorul. Dacă aș fi fost în locul membrilor PSD, aș fi refuzat, însă, să ies pe posturile de televiziune și să fac declarații după referendum. Mi-aș fi amărît gustul înfrîngerii, dar aș fi privit realitatea în față. Referendumul organizat pentru schimbarea Constituției a fost un eșec. Unul fără precedent în ultimii 14 ani și care trage serioase semnale de alarmă.
Cu tot optimismul de care este capabil un om și tot nu poți nega că a fost un fiasco. Două zile au trebuit ca 54% dintre români să meargă la urne. A fost nevoie ca omniprezentul Iliescu să iasă pe postul național și să sensibilizeze electoratul rural să vină la vot. Un electorat copleșit de nevoi, dar căruia i-a mai rămas o umbră de încredere în zîmbitorul Iliescu. Absenteismul a fost un fenomen. Pînă duminică la prînz, doar 19% dintre alegători își exprimaseră opțiunea. În Bacău, spre exemplu, nici măcar atît de contestata tombolă cu televizoare, puse la bătaie de primarul Sechelariu, nu a dat roadele așteptate. Nici electoratul maghiar, de obicei disciplinat, nu s-a lăsat impresionat de faptul că i se permite să folosească limba maternă în administrație și justiție și a preferat să stea în casă.
Cineva dintr-o secție de votare îmi confirma ieri dezastrul. Omul îmi spunea că este în comisiile electorale de ani buni, dar niciodată nu a simțit o lehamite mai mare printre alegători. O parte dintre acei care s-au prezentat la urne au făcut-o doar pentru a-și striga indignarea. Au fost zeci, poate sute de băcăuani, care au intrat în cabină nu pentru a pune ștampilă pe un „DA” în favoarea Europei, ci pentru a scrie măscării pe buletine la adresa șefilor administrației locale și a politicienilor în general.
Mulți dintre cei întrebați de ce nu a mers lumea la vot au pus absenteismul pe seama ploii, a frigului și a muncilor cîmpului. Nimic mai fals! În timp ce membrii comisiilor electorale își umpleau timpul cu integrame, două sute de mii de băcăuani s-au înghesuit, pe ploaie, să se închine la moaștele Sfîntului Dimitrie, izvorîtorul de mir. Nu din cauza celor doar cîteva grade peste zero au stat băcăuanii departe de secțiile de votare. Au fost scrutinuri și în noiembrie, și la început de decembrie o singură zi, și s-au înregistrat procente de participare semnificativ mai mari ca la referendum. Nu doar pentru că mai au trei coceni de porumb pe cîmp, sau o căruță de lemne de adus de la pădure au preferat țăranii să se înfunde într-o cîrciumioară sau să meargă de la biserică, direct acasă. Cine se mulțumește cu astfel de argumente, se îneacă în iluzii. Românii s-au săturat! Le-au ajuns pînă peste cap sărăcia, nevoile, neputința. S-au plictisit să-și numere bănuțul cîștigat din muncă cinstită și să constate că nu le ajunge decît să-și plătească întreținerea și să ia două kilograme de carne la copii. Românilor le-a ajuns cuțitul la os să meargă lună de lună, cu o rețetă gratuită sau compensată în mînă, și să li se închidă mereu ușa în nas. Tinerii sînt plictisiți de bătaia de joc a unui loc de muncă plătit în derîdere. Pensionarii sînt copleșiți că, după o viață de muncă, le rămîn 15 – 20.000 de lei pentru mîncare. Au renunțat la telefon, la cablu și acum cer furnizorilor de căldură să le lase frigul în apartamente. Nici oamenii de afaceri nu zîmbesc. S-au săturat și ei de taxe și impozite, de biruri tot mai absurde și împovărătoare, de jecmăneală și șantaj. Ne apasă pe toți să vedem că, pentru o găină furată, plătești cu închisoare, iar pentru mii de miliarde de lei furate, nu te ia nimeni de revere, și-ți mai cumperi un elicopter sau un hotel la Monte Carlo.
Corupția ne sufocă. Birocrația ne toacă nervii. Și toate acestea se regăsesc în viața noastră, în nivelul de trai, scăzut fără precedent. Cînd au vorbit despre Europa și o nouă șansă, mai marii partidului de guvernămînt par să nu fi ținut cont de aceste realități. Există voci care spun că absenteismul de duminică a fost o sancțiune la adresa partidului de guvernămînt. N-aș fi atît de optimistă. Încăpățînarea oamenilor de a veni la vot s-ar putea să fie un vot de blam la adresa întregii clase politice. O clasă politică obișnuită să ne bage în seamă pe noi, cei mulți, doar o dată la patru ani, atunci cînd au nevoie de votul nostru. Altfel, ne tratează cu răceală și indiferență și nu ne întreabă niciodată ce ne doare. Pentru promisiunile neonorate de 14 ani încoace, a venit timpul să plătească. Pentru veșnicele dispute politicianiste, în centrul cărora s-au aflat interese de grup sau personale, nu interesul omului de rînd, a venit timpul să dea socoteală. Absenteismul de duminică e un semnal de alarmă. Și nu doar pentru PSD, ci pentru toate partidele românești.
Politica ar trebui să însemne oameni și nevoile lor. Nu doar vorbe deșarte și promisiuni atunci cînd vine campania. Și, dacă unii vor zice că alegătorii nu au venit la vot pentru că nu au primit mici și bere ca la alegerile obișnuite, nu am să îndrăznesc să-i contrazic. Dar promit să-i întreb: cine i-a învățat așa pe electori? Cine i-a obișnuit cu mită contra vot? Să fi uitat PSD că, pe vremea cînd era PDSR, obișnuia să împartă zahăr, făină, caiete și bani doar pentru a-și asigura un scor confortabil? Există o vorbă potrivit căreia comportamentul copiilor este o oglindă a adulților. Așa este și electoratul românesc: o oglindă a politicienilor. Facem ce am învățat. O parte nu au mers la urne, pentru că nu au avut chef să se deranjeze și să plece cu buzunarul gol. Alții, pentru că și-au pierdut încrederea că necazurile lor își mai pot găsi vreo rezolvare. Alții s-au decis să le ofere politicienilor același tratament cu care s-au obișnuit: ignoranță totală. Vot de blam, domnilor politicieni!
Lasă un răspuns