Nu-i zi din săptămînă – exceptînd duminicile – să nu dau ochii cu Vasile și Carmen Tanasă. Cei doi – soț și soție – „culeg” de aici, din zona pieții celei mari a Bacăului, cartoanele, mai bine-zis cutiile de carton, foste ambalaje pentru mărfurile care sînt vîndute, mai cu seamă, de magazinul, arhi-cunoscut de-acum, al firmei, la fel de arhi-cunoscute și prestigioase, Dedeman. Mai mult, cunoscîndu-i și ei, dom’ Costel, șeful magazinului, și dom’ Iulian, „mîna sa dreaptă”, ca să zic așa, îi strigă pe cei doi soți să se „aprovizioneze” direct din ușa din spate a unității. Una peste alta, Carmen și Vasile sînt, de-acum, un fel de „locatari” ai cartierului nostru, deși, din cîte mi-au spus, și-au construit „o căsuță” la marginea orașului, aproape de coada lacului ce se termină prin Șerbănești și, mai încolo, la Itești. Nu mai țin minte cînd – pare-mi-se – prin primăvară – am scris, la această rubrică, despre unul din cei cinci copii ai lor – Victor -, elev printr-a șasea sau a șaptea, elev harnic, silitor, și viitor fotbalist, adică stea a echipei naționale… Carmen și Vasile sînt oameni nevoiași. Ei trăiesc din ce cîștigă din vînzarea cartoanelor – duc zilnic, la firma specializată, zeci de kilograme, și mai primesc alocațiile de stat pentru copii. Căruțul lor e burdușit, întotdeauna, iar cei doi se înhamă și fac kilometri buni pînă la căsuța din Șerbănești, unde depozitează „marfa” înainte de a o duce și lua banii pe ea. Și iată că luni, 22 decembrie 2003, salutîndu-i ca de obicei, în timp ce erau „înhămați” la cărucior, am văzut cu plăcere, poate și surprindere, de-asupra cartoanelor, un brad. Știind cît sînt de scumpi și mai cunoscînd că-s oameni sărmani, i-am întrebat dacă l-au primit… cadou. „Cum cadou?”, a sărit Vasile, l-am cumpărat!… Am dat patru sute de mii pe el… În fiecare an cumpărăm brad de Crăciun pentru copiii noștri… Și, uitați-vă, am mai cumpărat și globuri și beculețe, adică o instalație electrică, deoarece acum ne-am tras și lumină…”. Și au plecat mîndri, încîntați că au putut să mă contrazică. „Om fi noi sărmani, da’ pentru pomul de Crăciun găsim bani să cumpărăm” – mi-au spus… Da, mi-am zis, bucuria Crăciunului nu poate fi mai mare decît avînd Pomul în casă. Iar cei cinci copii ai lui Vasile și Carmen Tanasă vor fi fericiți… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns