Nici un dar și nici o bucurie nu este mai mare decît viața. De ea depinde toată fericirea omului și realizarea lui; fără ea nu este nici un alt bine și nici o altă bucurie. Crăciunul înseamnă vestea cea bună a vieții. Crăciunul pentru creștini înseamnă proclamarea evangheliei vieții.
În pruncul din Betleem admirăm viața consfințită și sigilată de însuși autorul ei, de către Dumnezeu, izvorul și dătătorul vieții, care îmbracă chipul unui om, devine o ființă vie și trăiește printre noi. Niciodată în timpul anului bisericesc nu răsună mai frumos și mai puternic imnul vieții decît la Crăciun; niciodată viața nu este mai frumoasă și mai strălucitoare decît admirată și proclamată în pruncul divin. Creștinii fac pe drept cuvînd mare sărbătoare de Crăciun pentru că cinstesc viața în pruncul dumnezeiesc și recunosc în el nu numai o binecuvîntare pămîntească, ci și o revărsare de daruri dumnezeiești. (…) Prin urmare, Crăciunul nu este simplă aniversare ca oricare alta, ci este sărbătoarea sărbătorilor, sărbătoaree vieții, un dar dumnezeiesc manifestat pe deplin în pruncul Isus, născut pe pămînt la împlinirea timpurilor. (…)
Cînd ne apropiem de pruncul Isus născut din Fecioara Maria și-l admirăm în frumusețea și nevinovăția lui, sîntem invitați la o multitudine de reflecții: ce este omul, ce valoare are viața, care este destinul și demnitatea ființei umane, ce lecție ne dă Crăciunul, ce pericole se pot abate peste omenire atunci cînd valorile supranaturale sînt uitate sau disprețuite și ce obligație le revine creștinilor, beneficiarii misterelor celebrate la Crăciun.(…)
Atunci cînd sărbătorim nașterea pruncului divin și ascultăm colindele care preamăresc viața, atunci cînd ne aflăm în fața pomului de Crăciun, simbol al dăinuirii vieții, n-ar trebui să uităm faptul că dreptul fundamental la viață le este negat atîtor ființe umane slabe și lipsite de apărare, așa cum sînt copiii pe cale de a se naște; li se neagă dreptul de a se bucura de darul fundamental al vieții, al existenței pe această planetă.
Un dar atît de mare nu poate și nu trebuie uitat. Crăciunul ne amintește și proclamă locul ființei umane pe planeta noastră și în marele univers al societății. Proclamînd bucuria Crăciunului, proclamăm bucuria vieții, evanghelia vieții, iar o astfel de atmosferă ne obligă să ne îndreptăm spre Biserică, spre altar, spre iesle și spre prunc.
Pruncul din iesle nu este altcineva decît Domnului Isus, Mesia „Pruncul care ni s-a dat, s-a născut pentru noi” (Isaia 9,5). În el întîlnim „viața care s-a arătat”, cum ne spune apostolul Ioan. În acest mare mister se realizează întîlnirea lui Dumnezeu cu omul și începutul drumului Fiului lui Dumnezeu pe pămînt, un durm care va culmina cu jertfirea vieții pe calvar, pe cruce: prin moartea sa, el va învinge moartea și va deveni pentru omenirea întreagă principiu de viață nouă.
Prea Sfințitul Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iași
Lasă un răspuns