Jurnal de vacanță

Dragă jurnalule, am încercat toată vacanța să-ți scriu, dar am avut atît de multă treabă… Voi încerca însă acum să îți povestesc tot ce am făcut. Am luat vacanță cu o zi mai devreme, fiindcă era, nu știu, (și nici nu-mi pasă) ce concurs la noi în liceu. Noi eram bucuroși că nu a trebuit să facem toate orele. Atît de bucuroși, că nu am fost nici cu o zi înainte la școală. Ne gîndisem noi: dacă tot s-au încheiat mediile…

Așa că am fost cu o prietenă bună de-a mea să sărbătoresc sfîrșitul acestui semestru (de fapt, au fost 3 luni, dar așa se zice). Cu noi au mai sărbătorit și alți prieteni de-ai noștri. Motivul lor era că nu au rămas corigenți cu nota 3, ci cu 4. Poate e și ăsta un motiv de bucurie, mă gîndesc eu. Ne-am făcut atunci și planuri de Crăciun, dar nu le-am mai pus în aplicare.

Să-ți povestesc totuși ce am făcut de sărbători?! Ei bine, de Crăciun am fost cu colindul cu niște prieteni. Ideea de a reînvia tradițiile a ținut și la noi. Dar românul mai are o tradiție: să nu refuzi cînd ți se oferă ceva. Și ni s-a oferit cam mult vin. Nu am refuzat. A fost apoi liturghia de Crăciun. Cam multă lume, cam frig, cam lungă. Nu prea îți mai stătea mintea la semnificația pe care o avea, de fapt, sărbătoarea. Așa că am plecat acasă, unde era și mai puțină lume și era și mai cald. De revelion am fost tot cu prietenii, am aprins artificii la 12 noaptea, ne-am zis „La mulți ani!”, am mîncat, am dansat și alte de acest gen.

Să știi, dragă jurnalule, că m-am gîndit tot timpul la școala. Mereu am vrut să mă apuc să lucrez probleme la fizică și matematică, dar nu prea am avut timp. Știi cum e în vacanță: ba te sună cineva, ba începe un film la televizor, înțelegi tu… Uite, acum aș avea ceva timp. Dar mîine începe școala… (RoxanaSOLOMON)