Copiii și adolescenții se exprimă mai bine electronic

Copiii cu vîrste cuprinse între 12-14 ani, dar și elevii de liceu recunosc, în zilele noastre, că se exprimă mult mai bine în alte moduri decît verbal. Cu ajutorul internetului, de exemplu. Telegrafic. Ceea ce reduce destul de mult originalitatea și inventivitatea subiectelor de discuție între adolescenți. Tocmai din lipsa unei exprimări prea exacte ce ar necesita uzitarea unor cît mai bune îmbinări de cuvinte, temele de discuție sînt banale, astfel că una dintre cele mai des întîlnite expresii a devenit „Nu știu cum să mă exprim”. Bineînțeles, vorbim despre majoritatea tinerilor, care își petrece cel mai mult timp în baruri, „la o țigară”, „la o bîrfă”.

Principalul motiv pentru care acest lucru se întîmplă este lipsa tot mai acută a lecturii și accentuarea prezenței televizorului în viața tînărului. Muzica, emisiunile de divertisment, desenele animate destinate celor mai mici (chiar și celor de generală) reprezintă un mod mult mai interesant de „pierdut timpul” decît lectura unui roman.”Televizorul este nociv mai ales pentru cei mai mici, din cauza influenței pe care o exercită asupra copilului, pentru că e tentat să preia cuvinte, gesturi, atitudini necuviincioase”, spune Crisina Țaga, de 18 ani. Cel mai grav e însă faptul că celor mai mulți dintre preșcolari le e atît de greu să se facă înțeleși de adulți și mai ales să-și însușească gramatica limbii romîne. Stîlcirea unor cuvinte și folosirea unor verbe la modurile și timpurile total neadecvate contextului e un alt lucru grav, care, din păcate, se generalizează tot mai mult.

Puterea de selecție e foarte importantă pentru fiecare dintre noi pentru a nu ne lăsa dominați de efectele dăunătoare pe care mass -media le afișează în fiecare zi.

„Televiziorul e un avantaj doar în măsura în care reușim să ne îmbogățim vocabularul unei limbi străine, iar desenele animate sînt constructive, întrucît le suscită imaginația și îi distrează”, completează Diana Roca, de 18 ani. „Televizorul e o latură a realității, pentru că diferiți oameni își expun diferite principii și puncte de vedere, care, deși sînt mediocre, sînt totuși reale”, continuă ea. Aici intervine din nou puterea de selecție.

Concluzia ar fi că vocabularul tinerilor e deficitar, ca și cultura lor, de altfel. Dar ce cultură își mai poate el forma, cînd televizorul suplinește tot mai mult lectura și alte moduri de informare, plăceri intelectuale de care se bucurau odinioară copiii Eliade și Preda? (Ioana PAVEL)