Copii de nota zece

• copiii unei familii de țigani din Bacău au făcut istorie la Școala „George Bacovia” din Bacău • deși provin dintr-o familie foarte săracă, cei șase copii ai familiei Năstruț au obținut rezultate foarte bune la învățătură • Alina, mezina familiei, este singurul elev care din clasa întîi și pînă într-a a șasea a terminat cu media zece

Cel mai bun elev al Școlii „George Bacovia” din Bacău este o fată care provine dintr-o familie foarte săracă. Alina Năstruț este în clasa a VII-a C a școlii din zona Carpați, iar de cînd a intrat la școală a terminat toți anii numai cu media zece. Alina face parte dintr-o familie care mai are acasă alți cinci copii, toți la școală. Viorel Năstruț, tatăl copiilor, lucrează ca muncitor necalificat la RAGC Bacău și nu cîștigă mai mult de patru milioane de lei, în timp ce Veronica, mama celor șase copii, muncește cu ziua pe la diferite familii. În ciuda situației financiare precare a familiei, părinții au motive de fericire: toți copiii lor sînt la facultate sau la școală și învață foarte bine. Cristina, fiica cea mai mare a familiei Năstruț, de 21 de ani, este studentă în anul doi la Facultatea de Limbi Străine a Universității Bacău, iar în paralel cu facultatea urmează și Școala Postliceală de asistenți medicali generaliști. Băiatul cel mare al familiei, Cristi, a intrat în această toamnă la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Iași, pe locurile fără taxă. Ceilalți copii sînt liceeni: Daniel este în clasa a XII-a la Grupul Școlar Mangeron, profilul matematică-informatică, Mioara (clasa a XI-a) urmează Liceul Mihai Eminescu, profilul chimie biologie, iar Monica a intrat în această toamnă la Grupul Școlar Economic din Bacău, profilul turism.

Copiii Năstruț sînt mîndria Școlii 27

Dacă intri în Școala 27 și întrebi despre elevul Năstruț, este imposibil să întîlnești vreun profesor care să nu aibă cuvinte de laudă despre acești copii. Există cel puțin trei indicii care îi diferențiază pe copiii din familia Năstruț de ceilalți elevi: toți au tenul măsliniu, provin dintr-o familie foarte săracă și cei care au trecut prin băncile acestei școli au obținut rezultate foarte bune la învățătură. „Aproape toți copiii au fost elevii mei. Este imposibil să-i uiți, pentru că au fost niște copii deosebiți. Deși sînt foarte săraci, și-au văzut de treaba lor și au reușit ceea ce și-au propus. Au învățat foarte bine și pentru asta toată lumea din școală îi cunoaște”, spune Florin Robciuc, directorul adjunct al Școlii George Bacovia din Bacău, fosta școală 27.

Aprecierea profesorilor este justificată și de faptul că toată lumea știe că familia nu stă deloc bine cu banii. „Sînt foarte săraci, dar totuși copiii au ce le trebuie. Nu știu cum se descurcă, dar cert este că situația materială precară i-a motivat pe copii mult mai mult decît pe alții, care au tot ce le trebuie acasă. În ziua de astăzi, așa copii mai rar întîlnești”, continuă directorul adjunct.

„Învățăm pentru că vrem să facem ceva în viață”

Întîlnirea cu Alina, mezina familiei Năstruț, a fost una relaxată, deși fata era conștientă că motivul pentru care ne-am interesat de ea ținea mai ales de lipsurile materiale ale familiei din care face parte. Mereu cu zîmbetul pe buze, comunicativă, Alina a răspuns cu dezinvoltura specifică vîrstei la toate întrebările pe care i le-am pus. Pentru că de șase ani, de cînd a intrat la școală, a obținut numai medii de zece, este obișnuită cu laudele. Condiția familiei din care provine o menține, totuși, cu picioarele pe pămînt. „E adevărat că am fost tot timpul prima din clasă, dar așa a fost să fie – își începe ea povestirea. Am învățat mereu la toate obiectele, iar atunci cînd nu înțelegeam ceva întrebam în clasă, și profesorii îmi explicau. Nu stau tot timpul cu nasul în caiete, dar învăț cam cinci- șase ore pe zi. Sînt unele zile în care termin temele la opt seara, altădată mă culc și la 11 noaptea. Depinde cît am de învățat. Nu mă duc niciodată la școală cu lecțiile neînvățate”, spune Alina.

Ca și celelalte fete de vîrsta ei, și mezina famililei Năstruț iese în oraș, la film sau se întîlnește cu prietenele. Limba română este obiectul ei preferat, iar engleza o învață pentru că îi place și are convingerea că îi va trebui în viitor. Puștoaica este mîndră de rezultatele fraților ei mai mari care au ajuns la facultate sau sînt la liceu și speră că, într-o zi, și ea va ajunge să fie studentă la drept. „Situația noastră e mai deosebită, pentru că trăim dintr-un singur salariu. Nu stă mama cu gura pe noi să învățăm. Vrem să facem fiecare din noi o școală, ca să ajungem ceva în viață, să devenim ceva. Cum sîntem mulți și nu are cine să ne ajute, nu ne rămîne decît să învățăm. Eu vreau să devin avocat, iar pentru asta trebuie să învăț de pe acum. Și nu mi se pare deloc greu”, continuă puștoaia creolă de 13 ani.

„Cînd Alina nu e la școală, clasa este moartă”

Deși știu că este săracă, colegii de clasă ai Alinei și profesorii o apreciază pentru altruismul de care dă dovadă. Glumele pe seama apartenenței familiei sale la etnia rromă au devenit istorie, iar Alina a devenit prietena lor. În ciuda faptului că nu se îmbracă cu haine la modă, că mai are acasă cinci frați, nu are pachețel sau nu are tot timpul bani să meargă cu colegii în oraș. Toți colegii au „abonament” la caietele de teme ale fetei, pentru că niciodată nu vine nepregătită. De multe ori, pauzele puștoaicei se transformă în consultații date colegilor care nu au înțeles din prima explicațiile profesorilor sau au preferat televizorul și calculatorul decît să-și facă temele. „Alina e o fată excepțională, e deosebită, serioasă, profundă, principială, corectă. Deși provine dintr-o familie cu probleme, pe toți îi ajută dezinteresat, pentru că e un copil bun și responsabil pentru fiecare lucru pe care îl face. Copiii o iubesc, iar cînd se merge în oraș și ea nu are bani, elevii pun bani de la ei ca să poată merge și ea. Cînd Alina nu e la școală, clasa parcă este moartă”, spune Zamfirița Teirău, profesoara de română de la clasa a VII-a C.

Rezultatele școlare excepționale ale copiilor din familia Năstruț au făcut înconjurul cartierului. Elevii și profesorii îi apreciază pentru puterea de a trece peste lipsurile materiale și de a-și croi singuri un drum în viață. Chiar dacă părinții au patru clase, ei au ales să meargă la facultăți și vor să devină cineva în viață. Sînt convinși că doar astfel lumea va trece peste culoarea pielii lor și a mediului sărăcăcios în care au fost crescuți. (Costinela BREAHNĂ)