• laudele oficialilor conform cărora Rafo plătește zeci de milioane de dolari la stat din accize sînt contrazise chiar de înscrisurile oficiale ale finanțiștilor
Rafo Onești, firma care pînă zilele trecute a fost protagonista procesului de faliment intentat de firma britanică Interlink Oversease din Marea Britanie, este acum pusă la zid de fisc. În ultimele zile, finanțiștii băcăuani s-au înscris cu gajuri la Arhiva electronică în valoare de cîteva zeci de miliarde de lei, nu numai pentru impozitul neplătit la bugetul de stat, ci și pentru sumele încasate din acciză de la cei care au luat marfă, dar pe care Rafo nu le-a mai virat la stat. Numai pe 22 ianuarie 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău s-a înscris la arhiva electronică cu nu mai puțin de trei creanțe în valoare de aproape 15 miliarde de lei, reprezentînd acciză încasată din vînzarea de produse petroliere. Ultima înscriere poartă datele de identificare 2004-1074769657906-MFH și a fost postată pe internet pe 22 ianuarie, la ora 13.07. Prin aceasta, fiscul a luat în garanție creanța la bugetul de stat în sumă de 5.577.377.470 de lei, care reprezintă „accize încasate din vînzarea produselor petroliere pentru care s-au emis titlul executoriu 5 din 22 ianuarie 2004”.
Deși oficialitățile și chiar conducerea Rafo Onești susțin că alimentează bugetul de stat cu sume imense provenind din încasarea accizelor, realitatea nu este nici pe departe așa de roz. Asta pentru că, la sfîrșitul anului trecut, același Minister al Finanțelor s-a mai înscris la Arhiva electronică cu alte creanțe, de data asta în sume mult mai mari. Practic, într-o singură zi, mai precis pe 27 noiembrie 2003, finanțiștii băcăuani au luat în garanție creanțe de peste 2.000 de miliarde de lei numai din accize, dobînzi și penalități de întîrziere pentru neplata acestora la timp. Asta în condițiile în care orice cumpărător, potrivit legii, în momentul în care achiziționează produse petroliere trebuie să plătească pe loc cuantumul accizelor la casieria vînzătorului. Cu alte cuvinte, Rafo este doar un colector de acciză pe care, tot conform legii, imediat cum a încasat-o de la cumpărătorul produselor sale era obligat să o vireze la stat și nu să o bage în buzunarul propriu. Înscrierea a fost făcută la numărul 2003-1069941423750-HRC și mai adaugă la accizele neplătite de Rafo impozitul pe salarii, în valoare de aproape 59 de miliarde de lei, dar și TVA, în cuantum de 2.594.337.532.718 lei înregistrate la finele lunii septembrie 2003. Adică peste 2.500 de miliarde de lei.
Pînă în prezent, înscrierea nu a fost modificată, ceea ce înseamnă că Rafo nu a plătit nici un leu din aceste sume. La care finanțiștii tot adaugă alte și alte datorii, pe care patronii de la Rafo nu se grăbesc să le achite. În toate documetele de înscriere la arhiva electronică, Ministerul Finanțelor arată că pentru fiecare dintre aceste datorii s-au emis și titluri executorii. Tot la sfîrșitul anului trecut, Ministerul Finanțelor a anunțat că a pus sechestru pe terenul rafinăriei oneștene pentru o datorie peste 7.000 de miliarde de lei, iar fiscul a publicat că societatea este în executare silită. La vremea respectivă, reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău ne-au declarat că „Rafo Onești are sub sechestru terenul societății, în suprafață de 260 de hectare, pentru suma de 822 de miliarde de lei și au fost blocate conturile deschise de societate la Trezoreria Bacău. De asemenea, societății i-a fost trimisă somație pentru întregul debit pe care îl are către Ministerul Finanțelor”. Cele 260 de hectare la care făceau referire finanțiștii în răspunsul lor reprezintă, de fapt, tot terenul pe care se află rafinăria oneșteană. Conform legilor în vigoare, asta înseamnă că societatea nu poate face nici o tranzacție cu terenul aflat sub sechestru. Finanțiștii nu sînt singurii care se grăbesc să se asigure că-și vor putea recupera creanțele. Cam același lucru l-a făcut și SNP Petrom, dar despre acest lucru vom scrie în edițiile noastre viitoare. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns