Ștefan RADU
Intrarea pe cîmpul de luptă electoral al noii formațiuni politice construită sub efigia lui Petre Roman s-a produs extrem de zgomotos. Chiar dacă experimentatul politician a dorit să dea o notă de eleganță acestui debut, tovarășii săi de frustrare electorală au lăsat deoparte aerul de gentlemeni și au atacat la vîrful eșichierului politic românesc. Forța Democrată – cum se autointitulează noul partid – a ieșit din tranșeele umbrite ale socialismului revoluționar pentru a reaminti românilor că unul dintre simbolurile din Decembrie 1989 nu a renunțat la luptă. Acest demers – chiar dacă este primit cu o anume indiferență bine studiată de către celelalte forțe în căutare de voturi – poate complica jocul electoral într-o măsură greu de definit în acest moment.
Petre Roman – după Ion Iliescu – este cea mai vizibilă figură publică născută din evenimentele dramatice ale Revoluției Române. În discursul său de la adunarea de ieri a Forței Democrate, Roman nu a ratat momentul de a reaminti faptul că el este unul dintre luptătorii de pe Baricada de la Universitate, acolo unde au murit numeroși eroi ai luptei anticeaușiste. Acest fapt este – într-un fel – un ascendent chiar și față de Iliescu, omul care a apărut la momentul potrivit, în locul potrivit. Pulovărul roșu, figura de tînăr intelectual entuziast, decis să lupte pînă la capăt, discursul eliberat de limbajul bolșevic au fost primele elemente care i-au cucerit pe români: Petre Roman, atunci, în Decembrie 1989, a fost simbolul speranțelor acestui popor sătul de demagogia comunistă. Au urmat, însă, primele mineriade, atitudinile vehemente împotriva Regelui Mihai, coalizarea cu echipa de foști activiști reanimați de către Iliescu și, astfel, Roman a pierdut direcția fermă a drumului inițial. Atît poporul, cît și propriul partid l-au amendat și următoarea mineriadă l-a transformat în victimă.
Nu știu dacă Petre Roman este un om care învață din propriile lui greșeli. Evoluția din ultimii zece ani nu confirmă acest lucru. A pierdut, iarăși, în fața colegilor de partid conduși de Traian Băsescu, cel care a organizat un fel de „mineriadă de catifea”, și iată-l acum construind un nou partid-platfeormă pentru propria-i imagine publică.
Lansarea zgomotoasă a Forței Democrate dovedește faptul că în sfera Opoziției nu este liniște deplină. Un reprezentant al noii formațiuni, agresiv peste măsură, a dat frîu liber umorilor personale spunînd că „Băsescu a dus PD-ul acolo unde a dus și flota, în derivă”, iar „Stolojan amintește de bîlbîitul care a pierdut trenul tot întrebînd la ce linie staționează”. Cît despre semnul lor electoral – o casă stilizată sau o săgeată verticală – îi face pe „democrații forțoși” să ia în derîdere „săgeata bleagă a liberalilor”. Despre PSD, numai de bine! Sau – mă rog! – nimic negativ sau polemic…
Chiar dacă nu mai are vizibilitatea publică de acum un deceniu, Petre Roman este un jucător care poate genera surprize, mai ales în competiția pentru prezidențiale. Dacă strategia sa de a nu ataca „marele PSD” se păstrează, atunci este posibil ca aparatul propagandistic la partidului de guvernămînt să-l ajute, discret, să surmonteze decalajul de procente față de formațiunile aflate în cursă. În toamnă, el poate deveni acel contracandidat al lui Adrian Năstase care să aibă aceeași misiune pe care a avut-o C. V. Tudor în competiția cu Iliescu. Așa cum cunoaștem că a acționat în ultimii 15 ani, Roman nu este un inocent al politicii. Știe să-și negocieze poziția fără a lăsa impresia că face mari compromisuri. Ieșirea din prima scenă electorală a lui Ion Iliescu lasă un loc favorabil acestui simbol al Revoluției Române.
Lasă un răspuns