SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Apostol Iacov, fratele Domnului, după trup

Sfîntul Iacov numit „fratele Domnului” a fost cel dintîi episcop al Ierusalimului, rînduit a păstori pe credincioșii Cetății Sfinte chiar de Sfinții Apostoli. El nu face parte din cei doisprezece Apostoli ai Domnului și era frate bun cu celălalt frate al Domnului, cu Sfîntul Iuda, scriitorul epistolei din Noul Testament. Din cercetarea Sfintei Scripturi se arată că acești frați ai Domnului au o altă mamă decît pe Maica Domnului, că mama lor trăia pe vremea patimilor Domnului și că era sora Maicii Domnului și deci că fiii ei erau nu frați de aceeași mamă cu Mîntuitorul, ci veri și rude cu Dînsul. Rămîne hotărît că Iacov, fratele Domnului, este altcineva decît Iacov al lui Alfeu și decît Iacov, fiul lui Zevedei.

Ca păstor al creștinilor din Ierusalim, Sfîntul Iacov a fost iubit de popor pentru evlavia și viața lui aspră. Se ruga atît de mult încît i se îngroșase pielea genunchilor, ca la genunchii de cămilă. Împreună cu Apostolii Petru și Ioan, era socotit unul din stîlpii Bisericii lui Hristos, oamenii numindu-l „cel drept”. Datorită lui, păgînii care aveau să se întoarcă la Dumnezeu și că creadă în Hristos nu mai erau ținuți să păzească legea lui Moise.

De la Sfîntul Iacov ne-a rămas o Epistolă, care se află în Noul Testament, plină de porunci înțelepte, cum să ducem o viață sfîntă. Ne-a mai rămas de la el și o Sfîntă Liturghie, numită a Sfîntului Iacov, care se săvîrșește și azi în Biserica ortodoxă greacă, o dată pe an, de ziua Sfîntului Iacov, la 23 octombrie.

Tradiția Bisericii ne spune că Sfîntul Apostol Iacov a pătimit moarte de mucenic, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim și ucis cu pietre, pentru credința în Hristos, la anul 62.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Ioan Capistran

Ioan s-a născut în anul 1386, în localitatea Capistran, din provincia Aquila, la poalele munților Abruzzi, ca fiu al unui baron german. La vîrsta de 26 de ani a fost numit judecător și guvernator al cetății universitare din Perugia, dar nu după mult timp regiunea Perugia a fost ocupată, și Ioan a pierdut atît funcția, cît și libertatea. Pe cînd se afla în închisoare a meditat îndelung asupra nestatorniciei onorurilor lumești și a ieșit de acolo complet transformat sufletește. A obținut anularea căsătoriei și fără întîrziere a bătut la poarta mănăstirii franciscane din Assisi. Superiorul, cunoscînd trecutul și ambițiile fostului guvernator, a declarat că nu-l va primi pînă nu va da o dovadă neîndoielnică despre dezlipirea lui de orgoliul propriu. Ioan s-a îmbrăcat în zdrențe, a încălecat pe un măgar și s-a dus la Perugia, iar superiorul mănăstirii a înțeles că Dumnezeu i-a trimis un suflet de oțel. În anul 1425 a fost sfințit preot și a început activitatea misionară. Timp de treizeci și trei de ani a străbătut Italia, Germania, Europa Centrală și răsăriteană, a întemeiat mănăstiri și a organizat opere de caritate. Ioan de Capistran a decedat la 23 octombrie 1456 și a fost canonizat după mai bine de 200 de ani, în 1690. (Constantin GHERASIM)