Soia – planta asta mult hulită prin anii șaptezeci și optzeci – și-a intrat în drepturi. Era de așteptat… Nu, nu mai găsești salamuri combinate, din carne și soia, ci găsești, pur și simplu, preparate vegetale numai din soia. Eu, de obicei, intru miercurea și vinerea în magazinul ăsta al Agricolei Internațional din Piața centrală a Bacăului. Vreau să vă spun că e un magazin care se respectă, reflectînd, „în mic”, prestigiul de care se bucură – în țară și peste hotare – Agricola Internațional. De la personalul unității – în frunte cu doamna Viorica Viscreanu, și continuînd cu Monica, Lenuța ori Maricica – și pînă la atmosfera ce se degajă aici, începînd cu aerul condiționat, vara, și terminînd cu temperatura plăcută, iarna. Nu mai zic de galantare, de raioanele cu tot felul de produse – păsări, preparate din carne de porc, pîine, băuturi, gumă de mestecat etc – ce te atrag irezistibil. Cum spuneam, eu sînt atras de produsele vegetale, din soia – cîrnați, pîrjoale, chiftele, nagîț… Sînt, după umila părere a unui mîncător de soia, produse ce rivalizează cu cele similare din oricare parte a lumii, mai ales din Europa sau America, unde există țări în care soia e la mare cinste. Deși, parcă, am mai făcut acest lucru, o să citez dintr-un volum pe care-l am în Bibliotecă, intitulat „Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale”, scris de doctorul francez Jean Valnet, considerat „un adevărat cavaler al medicinei”, carte apărută la noi în 1986. Citez: „Originară din Asia, de la 1739, aclimatizată în Franța, unde primele culturi mari nu datează decît din 1932. Interesul alimentar pe care îl prezintă a făcut să i se spună, uneori, plantă miraculoasă… Proprietăți: aliment complet și foarte digestibil; constructor de primul ordin – mușchi, oase, nervi; energetic viguros; remineralizant; echilibrant celular…” Am mai citit în această interesantă carte că, din soia, se pot prepara meniuri atît de asemănătoare cu cele „normale”, încît nici nu-ți dai seama de diferențe… Astfel, domnul M.H.Vergnaud, secretar general al Institutului agricol și industrial al soiei, la Paris – vă rog să rețineți ce mare însemnătate i se acordă soiei în Franța – a organizat, încă în 1962, un „dejun de propagandă”, altfel spus o masă completă și suculentă, la care invitații au mîncat, pe cinste: pîine, fidea, file, rinichi cu maioneză, perișoare, escalop, jambon fiert în aburi, soteuri, germeni în salată, prăjitură și cafea! Ei bine, mai ales de asta merg eu, miercurea și vinerea, în magazinul acesta al Agricolei Internațional, din Piața centrală a urbei noastre. Nu găsesc chiar tot ce se află prin Franța, însă mă mulțumesc și cu o „tăviță” de nagîț din soia… Doamne, e un deliciu…!
Lasă un răspuns