• acționarul majoritar la Rafo este societatea Balkan Petroleum, care, la rîndul ei, are un acționar englez și unul român • Corneliu Iacobov nu mai deține decît cîteva procente din acțiunile Rafo și nu mai are putere de decizie la rafinăria oneșteană, susțin reprezentanții firmei Balkan Petroleum
Corneliu Iacobov mai deține doar cîteva procente nesemnificativ din acțiunile Rafo Onești, susțin Paul Ivașcu, directorul general al Rafo Onești, și Toader Găureanu, fost director al rafinăriei, acum reprezentantantul acționarului majoritar, societatea Balkan Petroleum (BKP). Paul Ivașcu a precizat că, de la preluarea administrării rafinăriei oneștene de către firma V&V Trading București, Corneliu Iacobov nu s-a mai implicat în nici un fel în luarea hotărîrilor privind relațiile contractuale sau politica economică a societății. „Corneliu Iacobov nu mai ia nici o decizie la Rafo. Are și el un anumit număr de acțiuni, dar implicarea lui în Rafo de la preluarea administrării rafinăriei a fost zero. Eu, personal, nu m-am întîlnit față în față cu el decît o singură dată și am mai vorbit la telefon de cîteva ori. În rest, nu am avut alte întrevederi și am putere de decizie deplină în Rafo. Așa că, în calitate de director general și reprezentant al unei societăți care a preluat administrarea rafinăriei, eu sînt singura persoană care ia decizii de natură economică la Rafo”, ne-a declarat Paul Ivașcu.
Actualul director general al Rafo a mai precizat că are doar un mandat de administrare a unei rafinăriei oneștene și s-a eschivat să spună clar cine sînt noii acționari ai Rafo. „În privința acționariatului, eu știu că domnul Marian Iancu este acționar majoritar la Balkan Petroleum, el fiind și persoana care a angajat societatea noastră, V&V Trading Company, pentru administrarea rafinăriei”, a mai spus Ivașcu.
Balkan Petroleum va cumpăra tot pachetul de acțiuni deținut de Canyon Servicos
Toader Găureanu, fostul director general al Rafo și actualul reprezentant al firmei BKP în România, a confirmat spusele lui Ivașcu și a precizat că Iacobov nu a fost niciodată acționar la Canyon Servicos, ci doar mandatat de firma care a cumpărat în consorțiu cu Imperial Oil, rafinăria oneșteană. „Nu pot să neg că nu i-a cunoscut pe cei de la Canyon Servicos, pentru că el a fost cel care i-a determinat să vină în consorțiul care a cumpărat Rafo. Știu că a făcut asta dintr-un motiv extrem de simplu: Imperial Oil nu avea suficientă putere financiară să susțină reintegrarea Rafo în mediul economic internațional. Atunci a făcut ceea ce se numește lobby pentru a mai coopta în afacere parteneri externi cu putere financiară”, ne-a spus Toader Găureanu.
În timp, datorită situației economice din România, unde rafinăriile cumpără petrol la prețul bursei internaționale și sînt obligate să vîndă în țară, la prețuri mici, cei de la Canyon s-au retras pînă în momentul în care s-a decis vînzarea pachetului de acțiuni majoritar de peste 90 la sută pe care îl deținea la rafinăria oneșteană. „Vînzarea pachetului de acțiuni de la Canyon se face în două etape. Prima a fost deja anunțată, în octombrie 2003, cînd Balkan Petroleum a cumpărat 48 la sută din pachetul deținut de Canyon. În prezent se poartă negocieri tot cu Balkan Petroleum, pentru achiziționarea restului de acțiuni de la Canyon Servicos, iar preluarea propriu-zisă va avea loc la mijlocul lunii martie. În prezent, cota de participație a acționarilor la Rafo este împărțită între BKP, cu 48% din capitalul social, Canyon Servicos, care deține 43%, și Imperial Oil, care are restul de 7%. Din momentul în care acțiunile firmei Canyon au fost vîndute, Corneliu Iacobov nu a mai avut nici o legătură cu Rafo, decît prin intermediul procentelor sale de acțiuni pe care le deține prin Imperial Oil.
O firmă engleză și una românească sînt acționarii BKP
Toader Găureanu mai spune că BKP este o societate de administrare a participațiilor sau a portofoliului prin care oameni de afaceri s-au unit pentru a cumpăra acțiunile Rafo și apoi să le gestioneze. BKP s-a înființat în Londra în 2003 și are doi parteneri: Central European Petroleum și VGB Invest, o societate din grupul VGB, al cărei președinte este Octavian Iancu. „La rîndul ei, Central European Petroleum este înregistrată tot la Londra și are ca acționari oameni de afaceri numai de cetățenie engleză, care au fost convinși de directorul general al BKP, Marian Iancu, (fratele lui Octavian Iancu, cu care deține și grupul de firme VGB, n.r.) să vină în firmă și să preia acțiunile de la Canyon Servicos. Din partea celor doi acționari au fost desemnați Liana Radu și David Christopher Grannell să înființeze firma la Londra. Din momentul în care a preluat pachetul majoritar de acțiuni la Rafo, BKP s-a angajat să finanțeze Rafo și, în aceste condiții, a luat ființă și Faber Invest & Trade, firmă care are misiunea de a se ocupa de finanțarea, dar și de distribuirea pe piața externă a produselor petroliere rafinate la Rafo”, ne-a mai spus Găureanu. Aparent simple, lucrurile ar putea să nu stea deloc așa, și implicarea lui Iacobov să continue, dar din umbra „domnilor” din Anglia. Consecvent politicii adoptate și pînă acum, Corneliu Iacobov nu a putut fi contactat, așa că nu vă putem prezenta și opinia lui în legătură cu situația actuală a Rafo. (Mirela ROMANEȚ)
pe raster:
„PNA a cerut o listă cu documente care privesc procesările de subproduse”
Directorul general al Rafo a ținut să lămurească și problema acțiunii PNA la Rafo. Paul Ivașcu i-a prezentat pe reprezentanții temutei instituții ca fiind „doi domni, extrem de politicoși și de amabili, care mi-au explicat că acțiunea lor vizează doar contractele de procesare a subproduselor petroliere la Rafo, din septembrie 1998, pînă în 2003. Din discuțiile cu ei am înțeles că îi interesează cine a luat marfă, cîtă și unde a dus-o. Le-am pus la dispoziție arhiva și, la plecare, mi-au înmînat o listă cu actele pe care le doresc. Nici vorbă să fi plecat de aici camioane de documente”, a spus Paul Ivașcu. În același context, directorul general a ținut să mai precizeze că aceste contracte de procesare nu angajează răspunderea Rafo în nici un fel, pentru că rafinăria a efectuat doar un serviciu pentru care proprietarii produselor procesate i-au plătit un preț. „Este vorba despre contrafacere de produse, plecau de la noi așa cum le procesam, ca subproduse, și ajungeau la destinație cu altă calitate, iar treaba asta s-a derulat cîțiva ani. Numai că Rafo nu are nimic de-a face cu aceste operațiuni. Documentele care plecau de la noi erau în regulă, dar, pînă la destinație, am înțeles că se contrafăceau”, a mai declarat Paul Ivașcu. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns