Ștefan RADU
Chiar dacă ne-am fi așteptat ca mesajele pentru alegerile locale să sară primele din jobenele politicienilor noștri, iată că mai interesantă pare a fi activitatea în zona prezidențialelor. Abia a început anul și deja sînt cunoscuți sau bănuiți vreo opt candidați pentru fotoliul de la Cotroceni. Încep să cred că România nu-i deloc fată bătrînă și fără zestre dacă înghesuiala de la ușa ei a început încă din zorii campaniei electorale! Avem de-a face cu eterni candidați precum Vadim, Roman sau Stolojan, cu debutanți mult prea siguri pe victoria lor – mă refer la Adrian Năstase – și, bineînțeles, surprizele etapei – de import, precum Lia Roberts și Adrian Costea, sau autohtone, precum avocatul Gheorghe Dinu. Aceștia, cel puțin, au prins un loc în față. Pînă în toamnă, aglomerația va crește. După cum au demonstrat reporterii unei televiziuni naționale, a strînge semnăturile necesare depunerii candidaturii nu este o prea mare corvoadă, mai ales că românii sînt miloși cu cei care le bat la ușă.
Bacăul, deocamdată, nu a fost călcat de prea mulți dintre cei nominalizați mai înainte. Ieri, a trecut prin urbea noastră avocatul Dinu. Chiar și după conferința de presă nu am prea înțeles… de unde vine? Din ce combinație de romantism, interes, voluntarism și populism s-a născut o asemenea candidatură? A promis competență în calitate de viitor președinte (este jurist și fost ofițer de informații), o atitudine autoritară (dar numai în limitele stabilite de Constituție) și rezistență totală față de grupurile de presiune care acum ar face ravagii la Președinție (așa sugerează dl Gheorghe Dinu…). Cel mai explicit a fost în legătură cu nevoia de competență. Pentru a-și justifica mesajul, a reamintit ziariștilor băcăuani că Ungaria, Polonia, SUA și Rusia au președinți foști ofițeri de informații. Asta ar dovedi că breasla cu pricina este o pepinieră de competențe pentru președinție. Cam simplă o astfel de logică! Alegătorul român nu știu dacă este frămîntat de asemenea dileme transcedentale care ar explica abandonul doctrinelor în favoarea evoluției indicilor bursieri pe piețele internaționale! Nu reacționați violent: termenii din fraza precedentă i-am furat din discursul domnului avocat. El a făcut o ciudată legătură între spionajul economic, statutul său de cadru didactic universitar și specializarea în drept constituțional. Ca într-un film cu final deschis, aștept seriile următoare pentru a-mi limpezi întrebările de astăzi.
Ieșirea (constituțională) din competiție a dlui Ion Iliescu lasă impresia că Palatul Cotroceni va fi mai ușor de cucerit decît în precedentele scrutinuri. Chiar și o bună parte a electoratului, cea care nu a făcut mari eforturi pentru a-și defini opțiunile cîtă vreme pe vot era tipărit numele lui Iliescu, simte că trebuie, în sfîrșit, să gîndească înainte de a pune ștampila. Va fi un exercițiu chinuitor pentru unii semeni rămași fără tătuc! Oferta mult prea bogată pentru gusturile lor le accentuează frustrarea de pseudoorfani politici. De fapt, misiunea candidaților la prezidențiale în 2004 este cu mult mai grea decît în 1996 sau 2000. Atunci puteau să-și concentreze atacurile doar împotriva unui singur favorit. Acum, aproape fiecare este un outsider rămas la mîna electoratului. România, așa cum este ea de jerpelită, jefuită, restructurată, criticată de forurile internaționale, are mari pretenții. Își caută prințul care să o scoată din mizerie și să o ferchezuiască pentru a fi acceptată la balurile occidentale, într-un cuvînt, să o facă țară cinstită.
Lasă un răspuns