Cu ajutorul lui Dumnezeu am încheiat Anul mintuirii 2009 si am trecut în celalalt, potrivit sorocului timpului care-si deapana efemeritatea ca un fir neîntrerupt ce iese din caierul vremii si se deapana pe ghemul vesniciei. Este, deci, un moment al bilantului, al retrospectivei, al unei priviri meditative înapoi, pentru a vedea daca în acest an am pus sau nu o noua caramida la sacrul edificiu spiritual pe care fiecare dintre noi suntem datori sa îl zidim pe pamint.
Spre deosebire de celelalte fapturi, inconstiente, create de Dumnezeu pe pamint, omul este singura fiinta psiho-somatica si îsi înscrie parcursul vietii catre un anumit scop. Suntem uneori fascinati sau robiti de atitea idealuri încit pierdem adevarata finalitate catre care suntem chemati de Creatorul nostru si al universului. De aceea Dumnezeu a rinduit pe pamint, de la plinirea vremii, o institutie divino-umana care sa ne ghideze pasii spre scopul cel bun, ca viata noastra sa nu sfirseasca în neant, ci în fiintare.
Aceasta institutie proclama neobosita, de secole, ca acestui unic scop major al vietii trebuie sa i se subsumeze toate celelalte idealuri. Cu acest gind trebuie sa încheiem anul care a trecut si cu acelasi gind sa-l începem pe cel care urmeaza.
În momentul festiv al trecerii dintre ani trebuie sa ne întrebam: oare scopurile fixate de noi în anul trecut, fie ca le-am împlinit sau nu, au fost în consens cu scopul suprem pe care Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator, ni le-a fixat?; sau idealurile pe care ni le fixam pentru anul care începe sunt compatibile cu planul lui Dumnezeu pentru noi? Adeseori, pe acest pamint, investim atitea eforturi si irosim atita energie trupeasca si sufleteasca în scopuri straine de adevarata tinta a vietii, în false idealuri pe care, daca le analizam ulterior cu întelepciunea batrinului luminat de Duhul Sfint, vedem ca au fost neconforme cu scopul suprem al vietii: asemanarea cu Dumnezeu.
În acest moment, trebuie sa constientizam faptul ca suntem mai departe de momentul nasterii, al venirii noastre în istorie cu înca un an si, totodata, mai aproape de „marea înserare” tot cu atit; mai aproape de bilantul definitiv care este Judecata lui Dumnezeu, unde se va face o evaluare justa a faptelor noastre.
Sa luam aminte si sa constientizam fiecare lucrare a noastra, ca Dumnezeu sa se recunoasca în noi si în faptele pe care le-am faptuit în numele Sau.
Pentru Eparhia noastra, anul care a trecut a fost, în conditiile create de crizele de tot felul care bintuie lumea si societatea romineasca, un an al împlinirilor. S-a înscris o noua pagina de istorie dupa 600 de ani de existenta neîntrerupta a acestei de Dumnezeu pazite eparhii. tinutul istoric al teritoriului judetului Bacau si cel din jurul Romanului, din punct de vedere eclesiologic, a devenit Arhiepiscopia Romanului si Bacaului. Multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat noua, ierarhilor, preotilor si credinciosilor, posibilitatea de a trai acest eveniment, în toata dimensiunea lui cultural-religioasa. Acest lucru maret presupune si obligatii pentru viitor, obligatii care le avem fata de înaintasii care au faurit istoria acestui tinut, pastrind cu acrivie credinta cu toate traditiile sfinte care o împodobesc, dar si fata de cei care vin dupa noi, fata de care ne obligam sa le predam nealterat tezaurul spiritual-cultural al neamului din care facem parte.
De aceea, ca sa împlinim toate acestea, mai întii, multumim lui Dumnezeu pentru toate si, în al doilea rind, Îl rugam sa ne ajute sa înfaptuim toate, potrivit planului Sau pentru noi. El, Bunul Dumnezeu, Cel ce a pus vremile si anii dupa a Sa rinduiala si îndrepteaza toate întru iconomia Sa cea cereasca, sa ne binecuvinteze pe noi toti si sa binecuvinteze, de asemenea, cununa anului ce a sosit cu bunatatea Sa. Îl rugam sa pazeasca pe toti fiii si ficele duhovnicesti încredintati noua spre pastorire, si sa-i îndemne spre tot lucrul cel bun. Sa înmulteasca zilele vietii fiecaruia întru deplina sanatate si buna sporire întru toate. Îl mai rugam sa potoleasca vrajba, ura, neorinduielile, razboiul cel dintre noi si sa ne daruiasca dragoste nefatarnica, unire si viata fara de pacate.
De asemnea, sa ne trimita, în anul care începe, ploi la buna vreme, roua aducatoare de roada, vinturi potrivite pentru ca bunatatile pamintului sa îndestuleze pe toti.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne izbaveasca, în anul care începe si în toate zilele vietii noastre, de foamete, de boli, de cutremur, de necazuri si de nevoi ca sa ne putem bucura de viata pe care am primit-o în dar de la El.
La multi ani!
PS Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns