În alte țări, adoleșcenților li se pun la dispoziție, prin intermediul unor magazine specializate, haine și numeroase accesorii cît se poate de haioase, ieșite din comun, mult prea exagerate, sau, altfel spus, întocmai pe gustul lor, la prețuri destul de rezonabile. La noi, această industrie a vestimentației este „cam absentă”, iar în loc acesteia mulți preferă să se oprească la un second-hand de la colțul blocului, ca să-și mai achiziționeze ceva frumos, de purtat. Toțuși nu sîntem în totalitate lipsiți de magazine care să ne ofere ceva nou și bun, însă de cele mai multe ori acestea sînt prea scumpe și păstrează o anumită tendință, stil, care nu se potrivește chiar totdeauna cu gusturile noastre.
În ceea ce privește marfa pe care o comercializează second-hand-urile, ea e destul de ieftină, iar dacă ai baftă și nimerești la vreo lichidare de stoc, poți cumpăra o groază de lucruri doar cu 10.000 de lei bucata.
În ultima vreme, aceste mici second-hand-uri au suferit transformări radicale. S-a ajuns ca simplele depozite, unde țoalele erau aruncate claie peste grămadă, de trebuia să stai să scotocești bine pentru a găsi ceva ca lumea, să se transforme în adevărate magazine de haine, unde acestea sînt așezate pe umerașe, fiecare cu prețul ei. A devenit chiar o plăcere să te plimbi printre șirurile infinite de haine și să nu rămîi încremenit cînd citești un preț. Dacă ai suficientă răbdare și puțin noroc, poți găsi lucruri cu adevărat deosebite. Un alt aspect ar fi că nu trebuie să te confrunți cu alți zece oameni ca tine care au aceeași bluză sau aceeași pereche de adidași. Marfa este unicat, deoarece majoritatea este importată din diferite țari. Nu cred că mai e o rușine să îți faci cumpărăturile de la second-hand. Ce să-i faci, ne adaptăm la buzunar. E, dacă vreți, „luxul” pe care ni-l putem permite. (Noémi CRISTESCU)
Lasă un răspuns