• recunoaște Corneliu Iacobov, în calitate de vicepreședinte al PSD Bacău și unul dintre cei care va coordona campania electorală a partidului, la noi în județ
Corneliu Iacobov, fost proprietar al rafinăriilor din Onești și Dărmănești, a acordat, în exclusivitate, un interviu pentru „Ziarul de Bacău”. În ediția noastră de ieri, Corneliu iacobov a răspuns întrebărilor legate de falimentul Rafinăriei Dărmănești și de ceea ce a determinat, în opinia sa, acumularea datoriilor uriașe către stat, la ambele rafinării. Astăzi încercăm să lămutim ce se va întîmpla cu datoriile la Rafo și care sînt planurile de reorganizare a societății.
Domnule Iacobov, ce se va întîmpla cu datoria lui Rafo?
Există un program de reorganizare. Patriciu (Dinu Patriciu, proprietarul Rafinăriei Petromidia) a ridicat aceleași probleme care le-am ridicat și noi. Petromul este altă zonă, pentru că, atunci cînd se va privatiza, i se vor șterge datoriile și va avea această șansă. Petromidia a cerut o ordonanță prin eurobonduri, care i s-a acordat, pentru 600 de milioane de dolari, de care a beneficiat Patriciu. La data aceea, mi s-a propus și mie aceeași variantă, dar nu am vrut, pentru că, de fond, nu rezolvam problema. Patriciu va vedea că termenii sînt foarte duri și nu va putea să urmărească termenii ordonanței, să o îndeplinească. Și atunci va reveni la datoria de bază. Și nu rezolvi problema decît pentru cîteva luni. Eu am zis că prefer să cer reorganizarea și am cerut acest lucru. Adică eu cer reorganizarea societății comerciale Rafo, conform Legii 64. Înseamnă că creditorii, adică Ministerul de Finanțe, SNP și Balkan Petroleum se așează la masa credală și spun: ce facem, o închidem sau o reorganizăm?
Cine va face reorganizarea, dacă se va opta pentru această variantă?
Balkan o va face, că au de recuperat 100 de milioane de dolari din Rafo, este și proprietar și este interesat. În interiorul planului de reorganizare există următoarea platformă: Rafo, Uton, Carom, Solventul și toate stațiile și depozitele pe care le-a avut VGB, pe care le-am avut noi și sînt acum în Rafo. Rafo face benzină și motorină, Carom – produse petrochimice și se leagă în interdependență cu Rafo. Uton face reparații pentru cele două. Solventul asigură piața de prelucrare petrochimică în zona Timișoara și, de ce nu?, cu Pancevo, în Serbia, cu care este legat printr-o conductă. Avem distribuție, avem depozite. Și toată asta face să se rentabilizeze activitatea. Planul acesta de restructurare este cuprins în planul de reorganizare, pe care creditorii, numai să fie tîmpiți să nu-l aprobe. Că ei au interesul să-și ia banii. Se aprobă planul de reorganizare, durează 45-50 de zile. Între timp, societatea funcționează
Ce va presupune efectiv această reorganizare?
Un business plan, care să demonstreze că Rafo poate ajunge pe profit și, în 5-7 ani, să achite datoriile la stat. Ministerul de Finanțe vine și spune: am 200 de milioane de dolari de recuperat, care înseamnă 35% din capitalul social. SNP are 45 de milioane, adică 12%. Eu, stat, am, deci, 47% din Rafo și îl mandatez pe Ministerul de Finanțe să fie acționar acolo. Balkan și creanțele VGB fac 53%. Și atunci societatea este curată. După care se face o majorare de capital social și Balkan va deține 80%, pentru că firma mai are datorii către traideri, de încă 200 de milioane de dolari, preia toate creanțele și, prin creanțe, devine majoritar. Apoi are drept de răscumpărare de la stat diferența de acțiuni, cu plăți în 10,15, 20 de ani. Problema este să se aprobe planul de reorganizare.
Acest plan de reorganizare este, de fapt, o altă conversie a datoriilor în acțiuni, de care beneficiază creditori privați, dar și statul?
Da, statul, prin creditorii pe care îi are, își manifestă un drept de proprietate asupra unei societăți comerciale. Asta se face printr-o hotărîre de Guvern. Dacă planul de reorganizare va fi bun și va funcționa, nici un guvern nu se va opune reconversiei acțiunilor.
Urmează ca Balkan Petroleum să cumpere apoi aceste acțiuni ale statului?
Da, urmează să le cumpere de la stat și își va achita, practic, datoria către buget, sub forma acestor acțiuni. Și asta poate rentabiliza rafinăria. Asta poate să fie, însă, la gît: Rafo să funcționeze, în condițiile unei piețe bune, cu o organizare cum e acum, de nici un telefon nu se dă la întîmplare, din Rafo, cu restructurări de personal și cu o liberalizare, fie și parțială, a prețului benzinei și motorinei pe piață.
Reorganizarea de la Rafo, de fapt conversia datoriilor în acțiuni, tot nu rezolvă problema de fond, dacă este să luăm în calcul factorii care produc pierderile. Atunci ce se va rezolva?
Se rezolvă o mare parte dintre probleme. Pentru că, în paralel, eu nu am stat: am inițiat niște programe. Spre exemplu, Patriciu să preia platformele de extracție marină, iar nouă să ne dea Moineștiul și Bărăganul. Adică să împartă lav cele patru rafinării mari țițeiul, să nu aibă doar SNP-ul monopol. Am demonstrat că, dacă aș fi avut țițeiul, să nu plătesc decît extracția la 60 de dolari, ajungeam cu un profit, în primul an, de 100 de dolari pe tonă. Fiindcă eu am un mai bun management și o mai bună organizare decît o societate de stat.
„Generalul Talpeș nu s-a aflat în spatele meu niciodată”
Ce se va întîmpla cu acțiunile firmelor care vor intra în acest „holding”? Va deține VGB pachetele majoritare peste tot? Va cumpăra pachetele pe care le deține acum Ovidiu Tender?
Nu știu. Eu pot să răspund doar pe partea pe care am avut negocieri cu Marian Iancu. Ce vor face ei, ca acționari, în spate, este problema lor. Sînt două grupuri de firme, eu nu știu nici ce afaceri au împreună.
Se aude că intrarea lui Ovidiu Tender la Rafo va fost cumva impusă, după ce dumneavostră, cunoscut ca un apropiat al lui Ion Iliescu, ați trecut în tabăra Năstase. Este adevărat?
Chiar sînt un apropiat al președintelui Iliescu. Dar e o tîmpenie cu taberele astea din partid. De cîte ori a fost Năstase în județul Bacău, alături de el a fost Hrebenciuc și Iacobov. De cîte ori a fost Iliescu în județul Bacău, alături de el nu a fost Hrebenciuc și Iacobov. O luptă între două palate se materializa în ceva, dar nu s-a materializat niciodată în nimic. Sîntem vreo 50-60 de oameni care nu sîntem masă de manevră pentru nimeni, nici pentru președinte, nici pentru premier. Noi ne urmăm președintele, că e președintele țării și îi purtăm o recunoștință deosebită, pentru că știm că ceea ce am devenit în carieră îi datorăm lui. O parte dintre noi l-am urmat pe Iliescu tot timpul și i-am ascultat sfaturile, care s-au dovedit de bun simț. În ceea ce mă privește, recunosc că am mai sărit cîteodată calul și sfaturile lui mi-au prins bine. L-am urmat și în opoziție, și la putere. Pe Adrian Năstase l-am urmat, că este președintele PSD, și considerăm că e cel mai bun prim-ministru pentru Romănia și cel mai bun conducător pe care l-am avut noi. Nu raportat la președinte, atît timp cît e președinte.
Dar raportat la cine? Că PSD nu a avut decît doi președinți.
Președintele Iliescu a fost președintele nostru în opoziție, și l-am urmat, la putere e președintele PSD Adrian Nstase. Și nu-i firesc să-ți urmezi președintele de partid? Eu nu am fost pe nici o aripă, și, de fapt, aripile astea nici nu au fost. Am fost mereu cu președintele Iliescu și cu președintele Năstase, făcîndu-ne treaba. Cu ce putea influența Hrebenciuc sau Iacobov politica președintelui Iliescu sau a premierului Năstase? Cu nimic, vă spun eu. Sîntem prea mici.
Tender v-a fost băgat pe gît de tabăra Iliescu, la Rafo?
O chestiune similară m-a întrebat un sindicalist, prin iarnă. Și eu i-am zis că, dacă președintele Iliescu te-ar pune să-ți vinzi casa , ți-ai vinde-o? A stat omul, s-a gîndit, și a zis, firesc, nu. Păi eu de ce să vînd jumătatea mea din Rafo, că a zis președintele Iliescu? Ce ar putea să-mi facă președintele Iliescu? La ora asta, cu forța nu se poate face nimic.
VGB înseamnă Ovidiu Tender? Este influența la Rafo împărțită între Tender și Iacobov?
Fals. VGB are o identitate foarte bine pusă la punct, cu niște oameni foarte isteți. Marian Iancu este la vedere pe grupul lui, Tender este la vedere pe grupul lui. Nu au nici o influență Iliescu sau Năstase.
Am auzit că în spatele dumneavoastră s-ar afla serviciile secrete, reprezentate de domnul Talpeș
În spatele meu? Pe domnul general Talpeș îl cunosc foarte bine. Nu s-a aflat în spatele meu niciodată. Ceea ce nu înțelegeți voi, ziariștii, este că noi sîntem niște oameni care avem o demnitate a noastră. Nimeni nu se află în spatele nimănui, nimeni nu face ceva fortuit și nimeni nu își asumă meritele ălorlalți. Eu nu fac ceva ce mi-a spus Talpeș sau premierul. Am mai spus și cînd am fost anchetat, pe timpul FPP-ului, și m-am întrebat dacă Iliescu sau Năstase m-au pus să fac asta. Eu sînt un om care, dacă nu vreau să fac ceva, nu fac, cu orice preț. Dacă sînt de acord cu ceva, merg pînă la capăt. Cu președintele Ion Iliescu sînt, oricînd, pînă la capăt. Cu premierul Năstase sînt, oricînd, pînă la capăt. Dacă, prin absurd, ar fi fost o contradicție între cei doi, nu m-aș fi băgat între ei, ca un puricel, nu m-aș fi dus nici la unul, nici la altul. Aș fi așteptat să se termine, dar oricum mi-aș fi făcut datoria, aici, la Bacău, ca membru fondator de partid. Fiindcă eu nu vreau să prind nimic. Iar Viorel Hrebenciuc are poziția lui, bine conturată, pe munca lui, nu că-i dă ceva Iliescu sau Năstase. Nu a fost nici o luptă. Noi înșine am crezut la un moment dat că este o luptă. Noi înșine jucam, la un moment dat, o carte cu care ne intoxicaseră alții. Nu mai știam nici noi cine ne bate, cine ne
apără, cine ne omoară. Este intoxicare.
Nu se cam leagă lucrurile, cu Talpeș, cu Iliescu?
Iliescu nu are nici o treabă cu Rafo. Eu, de exemplu, nu l-am mai văzut pe președintele Iliescu, de la alegerile din 2000. Și, probabil, am să-l văd în campania electorală de acum, dacă îl va sprijini pe Adrian Năstase.
„Președintele Iliescu îmi reproșează că am elicopter”
Este foarte controversat, la acest moment, Corneliu Iacobov, vis-a-vis de averea pe care o deține. Unii spun că sînteți foarte bogat, alții spun că, după falimentul Rafinăriei Dărmănești, nu ați mai avea mare lucru prin conturi?
Eu nu am ieșit niciodată să spun că sînt un om bogat. Pentru că am știut foarte bine ce societăți am avut și am încercat să le pun pe roate. Am știut că la unele voi reuși, iar la altele voi pierde. Niciodată nu am spus că sînt bogat. Am încercat să le explic și celor de la Revista Capital ce înseamnă averea personală a unui om și cum poate fi ea evaluată. Oamenii într-adevăr bogați în România nu sînt în Capital. Sînt acolo unde știu ei. În Capital apar trei feluri de oameni: oameni care nu sînt bogați, dar vor să pară bogați și umflă tot, că le este bine în afaceri, au credibilitate mai mare, sînt apoi grandomanii, care vor să arate cît de șmecheri și bogați și puternici sînt și sînt oameni de genul meu, care nu merită să fie în Revista Capital. De ce se vehiculează că sînt bogat? Că au apărut prin ziare tot felul de case, care nu erau ale mele. A fotografiat cineva casa lui Benea, care nu e a mea, a fotografiat casa lui Adi Șerban, care nu e a mea, a fotografiat hotelul Sport, care nu e al meu, e a lui Rafo. Acum, în sfîrșit, ați fotografiat și casa mea, ați lăsat-o ultima. Că acum are geamurile puse, înainte nu le avea și nu dădea bine în poză. Din calculele astea, plus elicopterul, s-a tras concluzia că aș fi bogat.
E adevărat că v-ați vîndut elicopterul?
Nu, și nici nu amde ce să-l vînd. Unul dintre reproșurile președintelui Iliescu este că am elicopter. Și am explicat, nu direct, ci altfel, că pe elicopterul acela am dat 120.000 de dolari, cît o mașină de lux. Și am o necesitate foarte mare. Nu am vrut să mă mut la București. Așa că am preferat să fac naveta. Am făcut de milioane de ori naveta cu mașina și elicopterul îmi este util. Util, nu de altceva. Nu m-a văzut nimeni, niciodată, să mă dau peste cao cu elicpterul, deasupra orașului, sau să mă duc să fac, ca alții, cumpărături de la Metro, cu elicopterul. Nu, eu îmi văd de treaba mea.
Unde aterizează elicopterul?
La Iaco Invest. Nu îmi fac heliport acasă, dintr-un motiv foarte simplu: am grădină și, dacă pui elicopterul, ți-a smuls tot de acolo.
„Divorțul este o simplă afcaere de familie, nu una financiară”
Deci falimentul Rafinăriei Dărmănești nu v-a afectat?
Nu, nu m-a afectat deloc. Pentru că nu am fost și nu sînt un om bogat. Niciodată nu m-am considerat așa. Nu-mi plîng de milă: dacă vreau să mă duc într-o vacanță în străinătate, pot să mă duc, la cinci stele, pot să-mi cumpăr orice vreau din Romănia, dar nu sînt bogat. Totuși, sînt în sistemul economic de 14 ani și stau într-un apartament și nu am altă casă. La Luncani nu e casa mea. E a societății comerciale în care e tata acționar și mîine, dacă societatea are datorii, vine și o execută. Toată lumea crede acum că îmi pun lațul de gît, că nu mai am aia, nu mai am aia. Dar eu am fost de la început conștient că voi reuși cu unele, iar cu altele, nu. În 12 ani nu am făcut nici un abuz, nici o chestiune de grandomanie, să mă dau mare, să zbor cu elicopterul pe deasura orașului. Familia mea e modestă, copilul meu stă în banca lui. Soția mea e modestă…
Fosta dumneavoastră soție…
Nu, soția mea, că 24 de ani de căsnicie nu se pot șterge cu buretele. Eu o iubesc în continuare pe soția mea. E problema mea personală.
Domnule Iacobov, de ce ați divorțat tocmai acum?
Da ce, este vreo interdicție pe vreo etapă din viață, cînd hotărăști pentru viața ta particulară? Se teme cineva că am pus averea deoparte? Hai să vă spun cum este cu averea: hotelul Moldova este al surorii mele, de la început. Deci nu am de cine să-l pun la adăpost. Vila este a nevestei mele de la început. Pe acte, este al ei. Dacă vroiam să pun ceva la adăpost, nu mai aveam ce să pun la adăpost, că era al ei, oricum. Firma ADAL este a ei. Apartamentul în care stăteam, i l-am dat ei. Pînă la urmă, din tot ceea ce aș fi putu pune la adăpost, am pus la adăpost apartamentul. De ce aș fi făcut asta, dacă totul era din start al lor? Iaco Invest este al lui tata și a cumnatului meu, nevastă-mea avea ceva al ei, soră-mea, la fel. Nu trebuia să divorțez, din punctul acesta de vedere.
Dar ați putea să îi dați soției acțiuni la firmele care le mai aveți…
Firmele acelea sînt mici, toate. Și, ca valoare, nu fac cît casa. Nu are nimic financiar divorțul ăsta. Este doar o afacere de familie. Nici nu aveam de cine să pun averea la adăpost. Altceva a fost în mintea mea: cînd am venit din America, cei apropiați, mama, tata, mi-au reproșat că am avut puterea pe care am avut-o, că am avut influența pe care am avut-o și nu am fost în stare să îmi creez o afacere proprie, pentru familie. Și atunci cînd m-am întors din America, am început cu un service. Și i-am făcut o afacere lui tata. Apoi i-am făcut o afacere soției, pe care am considerat-o o afacere de femeie, cu magazin, cu galerii de modă. Soră-mea are hotelul Moldova, l-a modernizat. peste tot s-a reinvestit.
Iacobov se pregătește de o nouă afacere
Ce afaceri veți mai face în acest an?
Nu fac nimic. Mă ocup de campania electorală. Am gînduri noi, dar asta este altă treabă.
Ce afacere?
Nu mă puteți întreba asta, pentru că, de obicei, eu dau lovituri. Cînd mă apuc de un business, stă toată lumea și se închină la Dumnezeu. Și eu nu pot să spun, că asta e o chestiune de strategie, a mea. După ce voi apărea pe piață cu un alt business, iar o să scrieți vreo șapte luni. Nu stau așa, fără să pregătesc nimic.
Cam sinuoasă viața dumneavoastră, în ultimul an…
A fost un an greu, și a fost un an greu pentru toată economia țării. Întotdeauna într-un an electoral este o resorbție economică. De fiecare dată, la sfîrșitul unui mandat, la sfîrșitul unui ciclu, la patru ani, este un an foarte greu.
„Cei de la București cred că eu și Sechelariu sîntem niște grobieni, niște păroși care venim din grote și dăm cu bîta în toată lumea”
Spuneați că anul acesta vă ocupați de politică și lăsați afacerile deoparte. Aveți o echipă cu care să lucrați în campanie?
Noi facem deja transferul de putere, pe PSD, cu oameni tineri. Nu cred că a deranjat vreodată cu ceva prefectul pe care l-am numit, subprefectul își face treaba. Venim cu Dragoș Benea, venim, practic, cu o echipă de copii, dar care știu foarte bine cu ce se mănîncă politica. Și noi ne dăm deoparte și în consiliem. Cît timp eu voi trăi în Bacău, niciodată nu o să ne învingă nimeni la Bacău. De ce? Pentru că am structura. Eu știu cu ce se mănîncă pîinea aici, am muncit cu Hrebenciuc de la început, ne-am zbătut.
Veți lucra efectiv pentru campania electorală?
Da. Eu am să încep campania electorală în județul Bacău și va fi o chestiune de viață și de moarte, cu mine însumi. În ’96, m-am bătut pînă la ultima linie, deși eu știam că vom pierde. Campania asta electorală o să o cîștigăm. Și, din momentul ăsta, pînă la sfîrșit nu mai dorm noaptea. Vreau să mă răfuiesc și cu voi, ziariștii.
Cum va fi campania asta electorală?
Murdară. Va fi o campanie electorală murdară, fără reguli. Toată lumea va da în toată lumea.
De ce?
Pentru că este o miză foarte mare. Intrarea în Comunitatea europeană este o miză foarte mare.
Nu s-ar putea face aceleași lucruri, dar cu alte arme?
Ba da, dacă ar fi civilizați. La ora asta, nu noi aruncăm cu noroi, ci alții arunc cu noroi în noi. Cu baroni, cu povești. Baronii sînt oameni care cîștigă electoratul „la pas”. Pentru că fac niște lucruri pentru comunități, și oamenii recunosc lucrurile astea. Știu eu cum ne consideră acum cei de la București: la Bacău ei cred că eu și cu Sechelariu sîntem niște grobieni, niște oameni păroși, care venim din grote, cu săbii, și dăm în cap la toată lumea.
Veți sprijini financiar partidul?
Cu tot ce pot eu îl voi sprijini. Și financiar. Cu cît voi avea eu în buzunar și cu cît voi putea voi sprijini propriul meu partid. Cu cîtă muncă, ce logistică voi avea, cît efort voi depune, va fi pentru partid, așa cum am făcut-o și în 1990 și în 1996 și în 2000. Și nu eu, direct, ci Gabi Vlase, președintele executiv. Dar eu îmi voi aduce aportul. (Interviu realizat de Nicoleta BICHESCU)
pe raster:
„Între rafinori e o bătălie surdă”
Ați tot vorbit despre pierderile pe care le înregistrează industria românească de rafinare. Sînt similare condițiile în care trăiesc rafinăriile românești?
Cînd a construit rafinăriile, Ceaușescu le-a gîndit așa: Petromidia, pentru mare, în centru, rafinăriile strategice, protejate, la Dărmănești trebuia să se scoată cocs, pentru că din țițeiul dulce iese cel mai bun cocs, și Rafo a fost pregătită să prelucreze țiței iranian, care este un țiței greu. În funcție de zăcăminte și de zonă, s-au construit rafinăriile. Nu întîmplător sînt două rafinării în Moldova: pentru pungile de țiței de la Moinești a fost gîndit Dărmăneștiul, pentru cocs, iar Rafo, strategică, pentru țițeiul iranian. Petromidia, cele două rafinării de la Petrom, Arpechim și Brazi, și Rafo sînt rafinării mari, care pot prelucra pînă la 3-400.000 de tone de țiței pe lună. Rafinăriile mici, cum sînt Vega Astra, Dărmănești, prelucrează cîte 50 – 70.000 de tone, capacitatea maximă. Diferența între ele este și la ce țiței pot prelucra, din construcție.
Pot funcționa toate aceste rafinării în acest moment?
Niște laboratoare cu oameni deștepți au spus că, pentru țițeiul care există în România, sînt suficiente doar două rafinării mari. Pe una hai să o terminăm, indiferent cine este acolo. Nu au nici o treabă cu Iacobov, problema este că trebuie să termine Rafo. Închidem Rafo, mai închidem o altă rafinărie a SNP și mai rămîn două, competitive, care iau toată piața și se acoperă toată capacitatea de prelucrare a celor șase milioane de tone de țiței care se extrag în țară. La ora asta, cele patru rafinării pot să își găsească loc pe piață, dar nu prin politica de monopol a SNP-ului, ci așezîndu-ne toți la masă și stabilind zonele, astfel încît costurile să fie cît mai reduse pentru fiecare rafinărie în parte. Și apoi să facem un schimb, să ne împărțim zonele. Acest lucru nu l-am reușit niciodată și ne batem ca chiorii. De fapt, e o bătălie surdă.
Va schimba ceva privatizarea SNP-ului?
În primul rînd, privatizarea SNP va dura foarte mult, doi-trei ani. Trebuie un pachet întreg de legi, dacă este să ne gîndim numai la rgeimul juridic asupra terenurilor. Aici nu mai discut de interese strategice, preț, onorabilitate, ci strict juridic. Pe piața asta nu se va întmpla nimic.
Nu ar fi mai economic să se închidă rafinăriile, dîct să continue acumularea de datorii la bugetul de stat?
Hai să vedem care-i deficitul care îl aduc: nu plătesc, au datorii la buget. Rafo are 200 de milioane de dolari. Petromidia are datorii de un miliard de dolari. Nu au cum să le acopere. Petrom are și el de plătit două miliarde de dolari. Avem două alternative: să îi spînzurăm pe patroni și directorii generali și să spunem că din cauza lor sînt pierderile astea. Și ce facem? Le închidem. Costă statul romăn 800 de milioane de dolari, numai cît să facă ecologizarea. Statul nu mai ia nici un ban, că nu mai are de unde. Nu iau în calcul componenta socială deloc. Statul rămîne cu șase milioane de tone de țiței, cît se extrag acum, pe care le vinde, la prețul pieței. Dar industria de rafinare intră ca o componentă a sistemului energetic și dispariția ei afectează tot sistemul energetic. Și atunci, totul se bulversează. Dacă mîine s-ar închide Petromidia și Rafo, ați vedea ce se întîmplă pe piața romănească, pînă la pîine. Eu am comandat la patru institute, o expertiză pe sector, pe care să o facă publică. Sînt independenți nu au treabă nici cu Iacobov, nici cu partidul. Din calculul acesta reiese că societățile de rafinare, chiar așa cum merg acum, aduc profit Romăniei și nu consumă de la Romănia. Dacă le închidem, Romănia pierde de trei ori mai mult.
Dar nu ar fi mai avantajos pentru toată lumea ca rafinăriile să fie profitabile?
Ba da. Și ar exista o variantă: liberalizezi prețul la pompă, variantă care acum nu este viabilă, pentru că romănii nu pot suporta prețul liberalizat la pompă. Cum pot eu, Iacobov, să răcnesc la ai mei, la un partid social-democrat din care fac parte? Patriciu poate, eu nu pot. Toate discuțiile acestea le-am avut cu ministerul de finanțe, de industrii, dar într-un cadru intim. Cele patru mari rafinării sînt ca o placă, ca un burete. Toate prețurile externe și interne atîrnă pe rafinării. Rafinăriile cumulează datorii, că țin prețul social la prețul carburantului. Dacă ai da drumul la prețul la pompă, toate prețurile ar exploda. Toată tensiunea asta o absorb cele patru rafinării. Singura bulă care apare pentru ele sînt datoriile către stat.
Lasă un răspuns