Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Bernadin din Siena
Teodor era un copil foarte neașezat, care mai mult de nevoie decît de voie, l-a urmat pe fratele său în mănăstire, acesta fiind călugăr. El era și foarte nesupus, căci, dacă cineva i-ar fi spus ceva bun pentru mîntuirea lui, nu numai că nu făcea, dar nici nu voia să audă, nici nu suferea vreodată să umble în haina monahală. Într-o zi, el a fost lovit de boala ciumei în coapsă. Cum se gîndeau toți că a venit ceasul cel de pe urmă, s-au adunat în jurul lui. Și l-au văzut pe dînsul cum se stinge, căci trupul lui murise, răcindu-se din toate părțile. Puțină caldură de viață mai rămăsese numai în pieptul lui, iar călugării făceau rugăciuni deosebite pentru dînsul, rugîndu-se lui Dumnezeu, să-i fie milostiv, la ieșirea din aceasta lume. S-au rugat frații și, deodată, acela a început a striga cu glas puternic și a tăia rugăciunile fraților zicînd: „Departați-vă de la mine, depărtați-vă, că iată balaurului m-am dat spre mîncare și pentru a voastra stare de față nu poate să mă mănînce. Că, iată, capul meu l-a îmbucat în gură. Deci, dați-i loc ca să nu mă chinuiască mai mult și ce are a face, să facă mai repede, de vreme ce lui am fost dat spre mîncare. Pentru ce să mai rabd întîrziere?” Iar frații i-au zis lui: „Fă, frate, semnul cinstitei și de viață făcătoarei cruci peste tine”. Iar acela a răspuns: „Eu vreau să mă însemnez, dar nu pot, căci sînt îngreuiat de balele balaurului”. Călugării, cînd au auzit, au căzut la pămînt cu lacrimi și se rugau mai intens pentru izbăvirea lui. Au petrecut ei mult timp în rugăciune, iar bolnavul continua să strige: „Mulțumire lui Dumnezeu! Că iată balaurul, cel ce mă luase spre mîncare, a fugit și n-a răbdat rugăciunilor voastre. Acum rugați-vă pentru păcatele mele, că sînt gata a mă întoarce și a părăsi cu desăvîrșire viața de mirean”. După aceasta, dobîndind putere de viață, cu toată inima, s-a întors către Dumnezeu. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns