Acest Mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Dioclețian și era originar din Ierusalim. Părinții lui, Hristofor și Teodosia, l-au numit prima dată Neania, însă, după botez, a primit numele Procopie. El a fost crescut, după moartea tatălui, de mama sa, care l-a învățat să se închine la idoli. La insistențele Teodosiei, care a vrut să-l facă ostaș în slujba împăratului, a ajuns dregător al Alexandriei. Într-o zi, după ce primise poruncă să-i omoare pe creștini, a auzit un glas chemîndu-l pe numele Neania. Sfîntul l-a rugat pe cel care-i grăia să se arate. Atunci a văzut o cruce în chipul cristalului și a auzit un glas de la cruce, care i-a spus: „Eu sînt Hristos cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu.” Vocea l-a învățat toată taina credinței. Sîfntul Procopie s-a întors la Schitopolis, a pouncit unui argintar să-i facă o cruce, la fel cu aceea ce i se arătase, cu trei icoane.
A fost pîrît că este creștin chiar de mama sa. Sfîntul a fost trimis pentru judecată la dregătorul din Cezareea Palestinei. Acolo a fost bătut cumplit și închis, aproape mort, în temniță. A fost vindecat de un înger și mulți idolatri au venit la credință, între care și cea care îl vîndu-se, Teodosia. Dregătorul a hotărît ca Sfîntului Procopie să i se taie capul cu sabia. Sfîntul s-a rugat pentru cetate, pentru cei în primejdie, pentru săraci, ca toți să fie păziți de Dumnezeu, și apoi, cu bucurie, și-a plecat capul sub sabie. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns