Ștefan RADU
La ora cînd scriu aceste rînduri nu dețin date despre rezultatele alegerilor locale din Bacău. Știu doar ce s-a întîmplat peste zi. Atmosfera de-a dreptul plicticoasă ce a cuprins orașul a fost în contrast total cu tensiunea extremă din interiorul sediilor de partide. Acolo, echipele de campanie au monitorizat, minut cu minut, informațiile venite de la secțiile unde oamenii lor au fost de veghe la urne. Pe stradă, interesul a fost captat de marea loterie națională. Premiile consistente de la categoriile II și III au trimis în derizoriu dezbaterile despre viitoarea administrație locală. Am auzit oameni spunînd că, „dacă ai bani, cumperi ce primărie vrei! Ce rost mai are să te bați pentru un amărît de vot?!” Așa că unii s-au hotărît să ia – mai întîi – potul cel mare de la 6 din 49 și apoi să facă ordine în comunitate… Vise! Nici premiul nu s-a adjudecat, nici politicienii nu s-au schimbat… Cînd citiți acest comentariu, deja jocurile au fost făcute: știm cine cu cine a votat și aleșii sînt chiar cei pe care îi merităm – după cum spunea președintele american Willson (dacă nu mă înșel).
Mari nenorociri nu s-au consemnat ieri. „Nici tu mici, nici tu bere!” – după cum remarca un „alegător profesionist”, obișnuit să ia milionul de la politicienii creduli. Cele cîteva întîmplări consemnate la capitolul nereguli, par – mai degrabă – comice. La o secție de votare din Bacău, membrii comisiei s-au dovedit într-atît de superficiali încît au decis, pe la ora 18, să semneze în alb procesul verbal de numărare a voturilor, ca să nu mai piardă vremea noaptea! Situații similare s-au consemnat și prin alte colțuri ale județului. Te întrebi de ce mai contestă alegerile unele partide dacă trimit asemenea oameni în comisiile secțiilor de votare?!
Alții n-au scăpat de nărav și au continuat ceea ce au făcut și în campanie: o mașină cu număr de instituție locală a poposit pe strada Costache Negri (întîmplător, eram în vizită la un prieten) și din ea a coborît un bătrînel care a început să sune pe la uși. Avea un tabel pe care consemna dacă locatarii au votat deja sau dacă trebuie convinși. Cu unii a avut ghinion… Nu știu dacă insul avea vreo legătură cu funcționarii primăriei care au fost convocați să se posteze în interiorul secțiilor de votare, chiar dacă legea nu le conferă un asemenea drept. Bieții slujbași erau de-a dreptul speriați cînd li s-a spus să părăsească sala cu urne, fiindu-le teamă că astăzi vor fi sancționați. Așa că chiar dacă unii președinții de secții i-au amenințat cu represalii dacă nu părăsesc zona, ei s-au postat în ușa clădirii, într-un spațiu neutru, neavînd îndrăzneala să abandoneze misiunea primită.
Sînt întîmplări nesemnificative în aritmetica finală a alegerilor. Mult mai gravă este atitudinea de indiferență față de momentul electoral. Dimineață, strada era plină doar de cupluri aflate la a doua tinerețe care mergeau să stabilească pentru mai noile generații politica și administrația pentru încă patru ani. Pe lîngă ei – foarte puțini tineri. Poate mai spre după-amiază, în drum spre discoteci sau chefuri, și-au sacrificat zece minute pentru un ocol pe la secția de votare. Dacă nu, atunci au pierdut orice drept de a mai comenta sistemul care îi ignoră… Absența masivă îi ajută pe unii să ajungă primari sau consilieri cu doar 10-15 procente din numărul total al celor cu drept de vot. Înseamnă că 80-90 la sută dintre concetățenii noștri sînt potențiali contestatari ai noii administrații. S-a creat, astfel, o adevărată prăpastie între alegători și aleși. Cine pe cine mai reprezintă? Cui folosesc strategiile, programele, ideologiile? În țara cui trăim? Sînt întrebări la care mai avem vreme să răspundem doar pînă în toamna acestui an. Să învățăm din acest scrutin pentru a fi mai bine pregătiți în noiembrie.
Ștefan RADU
Lasă un răspuns