Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Efrem Sirul
Era odată un om foarte evlavios, care a venit la bătrînul părinte Pimen. Cînd l-a văzut pe acel credincios, i-a zis: „Grăiește fraților vreun cuvînt”. Însă el s-a rugat și a zis: „Iartă-mă, părinte, că eu am venit să fiu învățat, nu să-i învăț pe alții”. Silit însă de bătrîn, a zis: „Eu sînt creștin și mă ocup cu vînzarea verdețurilor; dezleg și fac legăturile mai mici, cumpăr cu puțin și vînd cu mult. Însă, din Scriptură, nu știu ce să vă spun. Dar o pildă vreau, totuși, să zic: Un om i-a spus prietenului său: fiindcă am poftă să văd pe împărat, vino cu mine. Iar prietenul i-a zis: Vin cu tine, pînă la jumătatea drumului. Atunci a făcut chemarea altui prieten al lui: Vino tu să mă duci la împărat. Acela i-a răspuns: te duc pînă la palatul împăratului. A adresat întrebarea și celui de al treilea prieten: Vino cu mine la împărat. Iar el i-a spus: Eu vin și te duc la palat și grăiesc și te înfățișez la împărat.” Toți călugării l-au întrebat: „Care este puterea pildei ?” Acel creștin le-a răspuns: „Cel dintîi prieten este nevoința, care povățuiește pînă la drum. Cel de al doilea prieten este curățenia, care ajunge pînă la cer. Iar prietenul al treilea este milostenia, care conduce cu îndrăzneală pînă la Împăratul Dumnezeu.” Auzind aceste cuvinte de folos toți cei care au ascultat s-au dus bucuroși că au auzit un lucru mare. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns