Siluan Athonitul, unul dintre părinții Bisericii creștine, a scris o capodoperă privind treptele pe care trebuie să le parcurgă cel ce dorește să se abandoneze în grija Domnului. Cartea „Din iadul deznădejdii în iadul umilinței” descrie lucrarea omului asupra sie-și, concluzia finală fiind că umilința este mult mai greu de suportat de către om decît deznădejdea.
Autorul lucrării se referă la umilința liber consimțită, la lepădarea de sine, deci ca un fapt pozitiv, extraordinar, de acces către Divinitate.
Antiteză a mîndriei, această cale spirituală duce la renunțări autoimpuse, greu de suportat de om, ca iadul pe pămînt.
Contemporanii noștri înțeleg umilința ca pe un atac al semenilor la personalitate, o înjosire, o terfelire a onoarei. Deci, aceasta este percepută ca o stare de viață decăzută, ca un aspect negativ.
Primarul în exercițiu al urbei noastre se află într-o stare de buimăceală și deznădejde după primul scrutin la locale. În mîndria-i necugetată nu concepe ca un „ingineraș” să-i sufle scaunul, nu înțelege că adversarul său este școlit, deține inteligență, și nu avere și lăudăroșenie.
Dacă va sta doar cîteva momente ca să-și reamintească principalele acțiuni publice, dl primar își va da seama că a fost prea plin de sine, iar ceilalți, adică noi, băcăuanii, am fost considerați niște slugi oarecare, bune doar să execute la comandă și să mănînce grăunțe din mîna stăpînului.
Total greșită ațiunea din parc, unde s-au călcat săracii pe picioare pentru o pomană ce jignea ființa umană! Învățătura biblică spune că atunci cînd faci bine să nu știe stînga ce face dreapta, în ascuns vei da și Domnul te va răsplăti în ascuns. Ori, primarul a făcut din acele audiențe zile de reclamă și fală mizeră pentru niște oameni disperați de sărăcie. De cîte ori a ieșit pe ecranele televizoarelor sau la radio s-a exprimat „de sus” și de multe ori a convins concetățenii de inabilitatea în exrimare.
Chiar faptul că a refuzat să participare la campania electorală dovedește o supraevaluare periculoasă a propriei persoane și o subevaluare a băcăuanilor.
Declarația că va sta primar cît voiește și că poate cîștiga alegerile cu oricare partid este o dovadă de infatuare și judecată primitivă, indiferent că ideea îi aparține sau i-a fost inoculată.
Susținerea continuă că dă de lucru la oameni și că își plătește impozitele către stat dovedește că omul nu realizează că ne aflăm, totuși, în secolul XXI și că angajații din firmele sale și ale rubedeniilor nu sînt sclavi pe moșia Sechelariului, iar impozitele sînt obligație prevăzută de lege și nu o pomană a persoanei sale către amărîtul de stat.
Contracandidatul, sau „buturuga mică”, a procedat cu decență, nu a făcut circ la Casa de cultură, a trimis scrisori la potențialii susținători, explicînd sec și doct cine este și ce vrea.
Rezultatele înregistrate pentru consilierii județeni demonstrează clar că furia nu a fost, deocamdată, împotriva PSD, ci împotriva primarului Sechelariu.
Dacă s-ar fi făcut un sondaj serios ar fi rezultat fără echivoc faptul că băcăuanii, și în special intelectualii, vor un primar reprezentativ pentru adevăr și nu pentru putere și bogăție.
Jenantă și scrisoarea deschisă din ziarul „Deșteptarea”, pe care primarul o trimitea băcăuanilor de peste ocean! Adică distinsul ales se bronza peste țări și mări, iar băcăuanul de rînd nu putea plăti întreținerea și impozitele aberante.
Dacă știrea de la radio și televiziune, precum că dl primar va verifica afacerile d-lui Stavarache este adevărată, înseamnă că acesta nu-și cunoaște competența conferită de lege. Știrea în cauză pune gaz pe foc și îi va „înrăi” și mai mult pe băcăuani, constituindu-se în lovitura de bumerang, care îl va lovi pe cel care a inițiat-o.
În situația dată, primarul-brusture are doar două posibilități: să înțeleagă că drumul în administrație se oprește aici, să-i mulțumească lui Dumnezeu că a reușit să reziste 8 ani și că cei care trebuiau să-i verifice toate mișcările nu au făcut-o, deci o umilință primită de la Dumnezeu; ori să meargă pe drumul pierzaniei și să fie umilit la modul negativ de rezultatul scrutinului din 20 iunie.
Dacă renunță, iese cu fruntea sus, dacă insistă, va fi șifonat rău de tot și va avea probleme, mai ales de sănătate.
Dacă zarurile au fost aruncate, nu e bine să forțeze norocul.
Dacă opoziția sare în ajutorul „inginerașului”, cum îi spune pistruiatul PSD, forțele devin vădit superioare și nici „artificiile” pe la unele secții de votare nu mai ajută. (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns