• Convorbire cu prof. univ. dr. Vasile Postolică, de la Universitatea Bacău
Profesorul universitar doctor Vasile Postolică a absolvit Facultatea de Matematică – Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în 1980, cu Diploma de Merit (Media generală 10). De la absolvire și pînă în 1991, a fost profesor de matematică la liceele „Gheorghe Asachi”, respectiv „Petru Rareș” din Piatra Neamț. În 1987, cu Teza intitulată „Contribuții la cea mai bună aproximare în spații local convexe” obține titlul de Doctor în Știinșe Matematice. Din 1991, activează ca expert consultant la Casa Corpului Didactic din Piatra Neamț. În perioada 1994-1995 este conferențiar universitar la Facultatea de Științe a Universității de Stat din Bacău, iar din 1996 ocupă, prin concurs, postul de profesor universitar titular în cadrul aceleiași facultăți. Este membru titular în: Academia Oamenilor de Știință din România, Societatea de Științe Matematice din România, Societatea Americană de Matematică, Societatea Internațională de Inginerie Optică, Societatea Internațională de Decizii Multicriteriale, Societatea Internațională de Studii în Univers. Este autorul a 98 de lucrări științifice în domeniu, din care 14 cărți.
– Domnule profesor, ce cuprinde aria dumneavoastră de preocupări?
– În primul rînd, munca didactică. La Universitatea de Stat din Bacău, aceasta se centrează pe următoarele cursuri : «Analiza Matematica» susținut la Facultatea de Inginerie, și «Fundamentele Matematicii», expus studenților de la Matematică -Fizică. O altă preocupare constă în îndrumarea lucrărilor privind perfecționarea profesorilor de matematică din învățămîntul preuniversitar, în calitate de conducător științific sau președinte de comisie pentru acordarea gradului didactic I în învațământ. Concomitent și permanent, efectuarea cercetării științifice. Aria principală de lucru în acest domeniu este «Teoria Optimizării și Aplicații”, cu cazul particular reprezentat de „Teoria și Aplicațiile Celei Mai Bune Aproximări”, și proiecțiile în economie, modelarea matematică, simularea, procesele stochastice, etc., accentuînd mereu pe impactul și rolul matematicii în cultură. La noi, matematica a fost și, din păcate, încă mai este redusă la rezolvarea unui număr mare de exerciții și probleme. Se trece prea ușor peste faptul că matematica înseamnă îndeosebi dezvoltarea gîndirii.
– E o carență a sistemului de învățămînt?
– Învățămîntul românesc traversează un moment greu deoarece există o «confruntare» între învățămîntul tradițional românesc și învățămîntul internațional. Misiunea, nu numai a Guvernului, ci și a noastră, în general, nu este deloc simplă. Căci se impune păstrarea tradițiilor, însă fară a ignora cerințele integrării în Comunitatea Europeană. Învățămîntul românesc și-a dovedit viabilitatea urmînd dimensiunile 4-4-4 pentru învățămîntul primar, gimnazial și liceal. În învățămîntul superior, formula recomandată de Comunitatea Europeană vizează reducerea de la patru, respectiv cinci ani, la trei ani, al patrulea an să fie reprezentat de masterat urmat, eventual, de doctorat. Această comprimare este inaplicabilă cel puțin la profilele cu dublă specializare. Propunerea noastră a fost să se rămînă, totuși, la durata de maximum patru ani, măcar pentru specializările mixte. Trebuie revenit la examenele de admitere riguroase pe diverse nivele și forme de învățămînt. Altfel se ajunge la recenta propunere de efectuare a unui an pregătitor în universități. Este inadmisibil. Risipești un an din viața tînărului fără nici un rost. Mai bine operezi selecția tinerilor prin examene serioase și implicit îi îndrumi spre domenii adecvate .
– Învățămîntul românesc se află în plină reforma. S-au făcut multe experimente, s-au introdus noi idealuri educationale… Cum ați perceput dumneavoastră aceste schimbări?
– După 1989, cred că prioritățile principale ar fi fost următoarele: aerisirea programelor școlare și o legătură mai strînsă cu implicațiile concrete prin inter și transdisciplinaritate. S-au tipărit manuale alternative care, din păcate, conțin uneori și erori științifice. Nu se poate face un manual fulgerator și nici nu sînt admise experimentele pe costul vieții tinerilor. Apoi, există permanenta tentație a calculatorului, a internetului, care reprezintă neîndoielnic o componentă indispensabilă a civilizației umane actuale și de perspectivă. Numai că în relația tinerilor cu calculatorul, aproape că a dispărut discernămîntul.Tînărul a devenit o ființă umană la dispoziția computerului, care nu reușește să înțeleagă faptul că, în vizionarea oricărei pagini de pe net, trebuie verificată permanent exactitatea informațiilor, iar calculatorul este un simplu instrument de lucru care nu va egala niciodată inteligența umană, cel puțin pentru că lucrează discret. Ori, aceasta înseamnă deținerea unor certe elemente de cultură. Se preiau informații de la surse despre care nu se știe nimic. Din păcate, în acest domeniu, unii tineri și-au format automatisme. A butona un computer este un lucru extrem de simplu. Sigur că depinde de anumite abilități, dar faptul că ei preiau informațiile și nu-și pun nici un fel de întrebări, poate marca suferințe intelectuale.
– Ați publicat aproape o sută de lucrări. Care dintre acestea vă este cea mai dragă?
– În total, 98. Anul trecut, am publicat o carte intitulată «Bazele Trigonometriei». Unică în România prin conținut. Inițial am ezitat să o scriu pentru că subiectul viza învățămîntul matematic din liceu, funcțiile trigonometrice și chestiuni conexe. Resursele interioare cu originile în adolescența petrecută în Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț m-au determinat să o finalizez. E o carte fără fisuri. Aș vrea să o public într-o editură internațională dar, pînă acum, timpul nu mi-a permis.
– Cercetarea științifică este un domeniu în care inteligențele merg, de obicei, «la export». Nu v-a tentat niciodată drumul străinătății?
– Cred ca fiecare ființă umană are rădăcinile ei. Cei care sînt născuți și educați într-un mediu, acolo vor avea întotdeauna prioritate. Lucrul acesta nu se afirmă deschis, niciodată. Poți să fii foarte bun, dar dacă, de exemplu, participi la un concurs pentru un post, cel născut și educat acolo va avea întotdeauna întîietate. Și e normal să fie așa, mai ales în țările cu rata șomajului semnificativă, cel puțin pentru protecția pieței muncii. Au existat situații cînd am colaborat la elaborarea și publicarea unor lucrări științifice, cu specialiști din străinatate, iar contribuția mea ajungea la un procent de 80%. În toate reprezentările științifice ale României pe care le-am efectuat pînă acum am găsit oamenii de bine care s-au implicat și în acest domeniu al cunoașterii umane .
– La ce lucrați în prezent?
– Tocmai am terminat lucrarea științifică intitulată «O privire de ansamblu asupra optimizării vectoriale», fundamentată pe o bibliografie ce conține 136 de referințe, care urmează să fie prezentată la o Conferința internațională. A doua lucrare științifică se intitulează «Învățămîntul matematic românesc», pe care intenționez să o expun la a al X-lea Congres Internațional privind Educația prin Matematică.
– Aveți o carieră didactică de peste două decenii și cunoașteti toate aspectele sistemului românesc de învățămînt. Cum vedeți viitorul acestuia?
– Doresc foarte mult ca învățămîntul românesc să-și păstreze identitatea și verticalitatea, cu parteneriatele internaționale aferente adecvate. Să rămînem noi înșine, în contextul menirii divine primite. Fără învățămînt, componenta fundamentală a culturii, nu se pot face progrese. Susțin promovarea cu prioritate maximă a competenței, iar non-valoarea să nu decidă asupra valorii. (A consemnat Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns