• muzeul Iulian Antonescu, o instituție publică, este purtată prin instanțe de mai bine de patru ani de o firmă din Bistrița, ai cărei reprezentanți la Bacău au fugit fără să-și plătească chiria • dosarul a ajuns și la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar va fi rejudecat de Tribunalul Bacău
Muzeul Iulian Antonescu încearcă să-și recupereze banii de pe un spațiu închiriat unei societăți din Bistrița de mai bine de patru ani. Practic, din anul 2000, de cînd reprezentanții societății Yanicky Impex din Bistrița au fugit fără să-și plătească chiria pe cîteva luni, conducerea Muzeului de Istorie tot caută să obțină aproape 40 de milioane de lei, atît cît reprezenta contravaloarea de închiriere a unui spațiu de 90 de metri pătrați. Contractul de închiriere a spațiului era făcut pe o perioadă de un an și jumătate. Între 1 iunie 1999 – 31 decembrie 2000, Societatea Yanicky a închiriat 90 de metri pătrați contra sumei de șase dolari pe metrul pătrat, locație în care urma să expună decorațiuni interioare, în fapt celebrele mochete, care au tot fost văzute de băcăuani spînzurînd la geamurile muzeului în acea periaodă. Contractul a fost respectat, cel puțin în privința ritmicității plăților, pînă în primăvara lui 2000, cînd, din luna februarie, data ultimei plăți parțiale a chiriei, reprezentanții firmei Yanicky nu au mai dat nici un leu. Conducerea muzeului i-a tot pisat, inclusiv în scris, asupra respectării contractului de închiriere, dar în zadar. „Într-o vineri, au început să-și strîngă în grabă toate acareturile și sa-și facă bagajele chiar sub nasul nostru. Am chemat poliția, dar în zadar, mi-au spus că nu au cum să intervină pentru că între noi este un contract și nu-i pot opri pe chiriașii noștri să plece. M-au sfătuit să mă adresez instanței. N-am putut în nici un chip să-i conving pe cei de la poliție, și funcționarii noștrii chiar au încercat să facă un fel de baraj viu, dar fără succes”, ne-a relatat Lăcrămioara Stratulat, directorul Muzeului de Istorie, modul în care s-a despărțit de chiriași pe 7 iunie 2000.
Din instanță în instanță, pînă la Înalta Curte de Casație și Justiție
Singura soluție a celor de la muzeu a fost să-i dea în judecată pe cei de la Yanicky, pentru recuperarea debitului. Într-o primă instanță, la Tribunalul Bacău, magistrații au dat cîștig de cauză muzeului și au obligat firma la plata unei chirii restante de aproape 37 de milioane de lei. Din partea firmei Yanicky nu s-a prezentat nimeni la nici un termen al procesului. Cu toate acestea, reprezentanții firmei au făcut apel încadrîndu-se în termenul legal de prescripție, pe motiv că nu au fost citați la sediul societății și nu s-au putut apăra. Degeaba au arătat reprezentanții muzeului că firma a fost citată la datele de identificare trecute în contract, aceleași ca și la Registrul Comerțului. Judecătorii de la Curtea de Apel au desființat hotărîrea dată de colegii lor de la Tribunal și au trimis cauza spre rejudecare.
Nici reprezentanții muzeului nu s-au lăsat mai prejos și au făcut și ei recurs, care a fost trimis spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție. Aici, dosarul a stat mai bine de un an, din 2003, pînă la începutul lui 2004, cînd magistrații au respins recursul muzeului și a rămas valabilă decizia Curții de Apel Bacău de rejudecare a procesului. Așa că, după mai bine de patru ani, conducerea Muzeului de Istorie se vede nevoită să reia, practic, formalitățile de judecare a unui proces, care, în limita bunui simț, ar fi trebuit să fie finalizat în cîteva termene de judecată. „N-am înțeles nici acum ce s-a petrecut exact de atîta timp. Mi-au tot spus că-i vorba de proceduri, și că trebuiau citați la sediul firmei, dar atîta vreme cît ei și-au recunoscut datoria, ba chiar au și înaintat recurs în termenul legal, înseamnă că au știut de proces și pur și simplu trag de timp ca să nu-și plăteasscă datoria. Sigur că vom cere reactualizarea sumei, pentru că după atîta timp, mi se pare firesc să avem alte pretenții. Eu aștept să facă justiția dreptate, dar să o facă nițel mai repede, să nu ieșim la pensie”, ne-a declarat Lăcrămioara Stratulat, cu un zîmbet amar în colțul buzelor. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns