Război în Tribunalul Bacău

• judecătorii și grefierii aruncă o ploaie de acuze împotriva președintelui Tribunalului Bacău • acuzele merg de la implicare în deciziile luate în dosarele pe care le soluționează pînă la amenințări cu repercusiuni penale și administrative în caz că fac plîngeri oficiale • Dumitru Pocovnicu spune că acuzele sînt neîntemeiate și că împotriva lui se duce o campanie acerbă de discreditare

Mai bine de jumătate dintre judecătorii băcăuani de la Tribunalul Bacău au deschis Cutia Pandorei împotriva lui Dumitru Pocovnicu, președintelui acestei instituții. Stimulați de materialele care au apărut în „Ziarul de Bacău” zilele trecute, judecătorii au început să acuze, sub protecția anominatului, abuzuri grave în modul de gestionare a activității primei instanțe din județ. Ei spun că pînă acum nu au îndrăznit să facă reclamații împotriva președintelui Tribunalului fiindcă acesta a avut grijă să se protejeze cu relații de prietenie pe la toate instituțiile la care s-ar fi putut plînge. De partea celalalată, Dumitru Pocovnicu spune că toată această ploaie de acuze din partea subordonaților săi este, de fapt, o campanie de discreditare atent gestionată de persoane din sistem, care vor să-l vadă plecat din fruntea Tribunalului.

În decursul săptămînii trecute, mai bine de jumătate dintre judecători și o parte dintre grefierii cu care am stat de vorbă au adus acuze extrem de grave împotriva lui Dumitru Pocovnicu, președintele Tribunalului Bacău. Acuzele au mers de la impunerea unor soluții în dosare pînă la neimplicare în administrarea instituției și favorizarea fățișă a unor judecători sau grefieri care îndeplinesc mot-a-mot indicațiile lui. Fără să relatăm situații specifice, care ar putea duce la identificarea judecătorilor cu care am vorbit, ne vom limita la acuzele de ordin general care s-au regăsit la aproape toți magistrații cu care am stat de vorbă. În aceeași măsură vom relata și răspunsurile pe care le-a avut președintele Tribunalului Bacău la aceste învinuiri.

Una dintre cele mai grave acuze se referă la modul în care se direcționează dosarele și se încearcă impunerea unor soluții în aceste cauze care să favorizeze una sau alta dintre părțile implicate. „Trebuie să vă spunem că președintele Tribunalului este un om foarte răzbunător. Nu uită și nu iartă nici cel mai mic act de nesupunere. De obicei, nu intervine el personal pentru impunerea unor soluții în dosare, ci trimite pe cei în care încredere. În general, pe judecătorul Mirela Opriș, cea care pînă acum a îndeplinit funcția de șef al Secției Comerciale și acum este vicepreședinte al Tribunalului Bacău. Ni se sugerează, mai mult sau mai puțin fățiș, că ar fi bine să dăm o anumită soluție în dosarele delicate, sau în care au ei un interes oarecare. De cele mai multe ori, aceste dosare priveau litigii comerciale, dar au fost și cauze penale, unele dintre ele încredințate spre soluționare doar unui singur judecător, care știa deja pe cine trebuie să favorizeze. Putem să vă spunem, de exemplu, că așa a fost în cazul tuturor dosarelor care priveau Consiliul Local Bacău sau pe fostul primar Dumitru Sechelariu”, ne-au precizat judecătorii cu care am stat de vorbă. „În primul rînd, trebuie să menționez că pînă acum, la mine și la nici o altă instituție nu a ajuns nici o reclamație de acest fel. Ca în orice colectiv, există și nemulțumiți, nu poate exista o armonie desăvîrșită. Sigur că sînt și antipatii, dar în mod sigur, vă pot spune cu certitudine că de cîtva timp se poartă o campanie constantă împotriva mea de către persoane din sistem, care are drept scop discreditarea mea atît ca magistrat, cît și ca președinte de instanță. Se urmărește, nici mai mult, nici mai puțin, decît înlăturarea mea, pentru ca în acest fel să fie numită pe post o persoană care să „colaboreze” deplin cu cei interesați să mă vadă plecat. În plus, toată această „deschidere” spre dezvăluiri a colegilor mei face parte din plan, doar, doar voi ceda și pleca singur. Cît despre impunerea unor soluții în dosare, nimic nu este adevărat, eu n-am avut interes în nici un dosar și dacă au fost alții cei care au sugerat soluții părtinitoare n-au decît să răspundă ei pentru faptele lor”, ne-a spus Dumitru Pocovnicu.

Atmosfera din instanță este stresantă și tensionată

Toți cei cu care am stat de vorbă au recunoscut faptul că atîta timp cît a fost judecător, Dumitru Pocovnicu a fost un om extraordinar. Coleg și prieten care sărea în ajutorul tuturor, cu care se putea vorbi și discuta orice, care găsea soluții potrivite în toate situațiile. De cum a fost numit într-o funcție de conducere, ei spun că au asistat cu mîhnire și cu uimire la degradarea caracterului celui pe care l-au admirat și chiar l-au susținut. Cu timpul, cu cît urca în funcție, omul Dumitru Pocovnicu a devenit de nerecunoscut. „Pînă și pentru a intra la el în cabinet cu o problemă oarecare de serviciu trebuia să faci „plecăciuni” și să-i măgulești orgoliul. Dacă nu ești printre persoanele agreate de el nu ai nici o șansă să intri să stai de vorbă. Au gijă fetele din față să-ți spună „domnul președinte este foarte ocupat”. De multe ori, cînd se eliberează, spre sfîrșitul programului nici nu se mai impune întrevederea cu el. E dureros și uimitor cum îl poate schimba puterea pe om. Cît de repede uită de unde a plecat și cu cine a mîncat dintr-o farfurie. Acum nimeni nu mai îndrăznește să spună cu voce tare ce gîndește, și în nici un caz să comenteze vreo decizie a conducerii. Am ajuns să ne suspectăm unii pe alții de turnătorie la președinte, ca pe vremea lui Ceaușescu. Atmosfera este extrem de tensionată de teamă că cine știe ce-am putea spune chiar și în glumă și ar ajunge, cum se întîmplă de regulă, la urechile lui”, ne-au mai spus oamenii.

Dumitru Pocovnicu spune însă că funcția administrativă nu l-a schimbat deloc în relațiile cu colegii, ci doar l-a îndepărtat de ei, nefiind deloc ușor să conduci o asemenea instituție. „Sigur că nu pot fi la dispoziția tuturor, pentru că am de rezolvat o mulțime de probleme administrative. Sigur că au fost și situații în care colegii mei nu au putut sta de vorbă cu mine. Dar nu mi-am făcut o regulă din asta și nici nu favorizez pe nimeni. Ușa mea este deschisă, doar timpul pe care îl am la dispoziție este extrem de limitat”, ne-a spus președintele Tribunalului, vizibil afectat de acuzele colegilor lui în privința modului în care percep relațiile interumane dintre ei, ca judecători, și el, ca președinte de instanță.

Judecătorii ne-au mai relatat faptul că duc lipsă de robe, insigne și bavețici, articole de vestimentație obligatorii pentru judecători atunci cînd intră în ședința de judecată. „Le împrumutăm unii de la alții. Cred că în afară de dumnealui și de doamna Irimia, nimeni din instanță nu are tot ce-i trebuie să intre în ședință. Știm că sînt fonduri alocate pentru așa ceva, dar nu înțelegem unde se duc. În plus, ne umplem de purici de prin birouri și de prin sălile de ședințe, pentru că nu se face dezinfecție. Este jenant să ne scărpinăm în timpul ședințelor, dar o facem din reflex pentru că se urcă puricii pe noi pe sub robe”, ne-au spus judecătorii.

„Este pentru prima dată cînd aud de lipsa robelor și a celorlalte articole de vestimentație. Ar fi trebuit să se adreseze la compartimentul economic, pentru că acesta este rolul lui. Cît despre purici, se face dezinsecție și deratizare în fiecare an. Dar sînt anumite categorii de persoane care vin în instanță, care aduc de acasă purici și nu este exclus ca încă de a doua zi după ce facem dezinsecție, aceștia să apară din nou. Nu putem face deparazitare în fiecare zi”, a explicat președintele Tribunalului Bacău.

„Și-a asigurat spatele pe la toate instituțiile unde puteam reclama”

Deși o instanță de judecată este locul în care toată lumea se duce cu speranța că nedreptatea pe care a suferit-o va fi îndreptată de judecători, aceștia, de-a lungul timpului, par să fi asistat cu pasivitate la degradarea atmosferei tocmai în locul în care își desfășoară activitatea. Ei spun că au fost tot felul de decizii cel puțin discutabile de-ale lui Dumitru Pocovnicu, dar că nu au îndrăznit să reclame pentru că acesta și-ar fi asigurat spatele, cultivînd relații la toate instituțiile unde ar fi putut face sesizări. „La Ministerul de Justiție are pe șeful personalului, Neculai Popa, cel căruia i se duc tot felul de plocoane din partea lui Dumitru Pocovnicu, de către unul dintre magistrații asistenți de la Tribunalul Bacău. Tot acolo are sprijin și din partea lui Gheorghe Diaconu, cel care răspunde de organizarea instanțelor. Pe partea de investiție, de la noul sediu al Tribunalului și-a asigurat susținerea consilierului Anca Gheorghiu și a domnului Sardan, șeful Controlului Finaniar Intern. La PNA nu îndrăzeam să reclamăm, pentru că a avut grijă să aducă într-o funcție de vicepreședinte la Tribunal pe soția unuia dintre magistrații băcăuani care este procuror șef adjunct de secție de la București. La Înalta Curte de Casație și Justiție are pe unul dintre cei mai influenți oameni, judecătorul băcăuan Cornel Iacob, cel care i-a botezat băiatul și care mai înainte de asta a fost vicepreședinte la Curtea de Apel Bacău și s-a înlăturat și această posibilitate. Ca să nu mai vorbim de ajutorul constat pe care i-l dă fostul senator de Bacău Octavian Opriș, prin intervențiile sale din ultimele zile la ministrul justiției. Pur și simplu, nu aveai unde să te duci să faci o sesizare”, ne-au spus judecătorii.

Dumitru Pocovnicu, la rîndul său, spune că dacă oamenii chiar voiau să reclame o situație anume, găseau ei o cale, cu atît mai mult cu cît sînt magistrați de profesie. „Nu pot să cred că dacă aveau plîngeri nu găseau o soluție să facă o reclamație. Cît despre relațiile mele, acestea sînt pur și simplu închipuite. Cu Popa și Diaconu am pur și simplu relații profesionale datorită poziției de președinte de instanță și ordonator de credite pe care am avut-o aici, în Bacău. Era imposibil să-i ocolesc, pentru că erau oameni cu care colaboram din punct de vedere profesional în plan administrativ. Despre ceilalți doi oameni din minister, nu văd ce influență ar fi avut aceștia asupra unor decizii administrative în Bacău. Cornel Iacob nu îmi este cumătru, nu mi-a botezat nici un copil. Este adevărat că am fost colegi de facultate și apoi de serviciu, dar atîta tot. Nu știu nimic despre intervențiile pe care le-ar putea face Octavian Opriș în numele meu. Cît despre insinuarea asta cu PNA, eu nu cred că o sesizare și cercetarea veridicității acesteia depind de o singură persoană. Repet, aceasta este o strategie atent pusă la cale de persoane interesate să mă denigreze”, a mai spus Dumitru Pocovnicu.

Grefierii susțin că personalul administrativ lucrează pentru Dumitru Pocovnicu

Și o parte dintre grefierii cu care am stat de vorbă au adus un potop de acuzații la adresa lui Dumitru Pocovnicu. Cei care au îndrăznit să facă reclamații împotriva unor decizii care îi afectau din punct de vedere financiar au fost amenințați de apropiații lui Dumitru Pocovnicu și determinați să-și retragă plîngerile. Oamenii ne-au mai spus că o parte din personalul administrativ lucrează pur și simplu acasă la președintele instanței. „Femeile de serviciu merg și fac curățenie acasă la domnul președinte. Asta este regula și este știută de aproape toată lumea. În plus, șoferii și paznicii merg la via părinților domnului Pocovnicu, care stau în Glăvănești. Cînd vine vremea prășitului sau a culesului îi ia cu mașina Cezar, fratele președintelui, și stau acolo cîte trei zile, pînă termină treaba. Îi duce și îi aduce cu microbuzul lui. Noi nu nu ne putem duce nici să ne luăm o pastilă la farmacie că sîntem articulați la salariu, iar ei își rezolvă toate problemle personale la serviciu. Vai de capul nostru în ce condiții lucrăm, iar de doi ani de zile se tot fac finisaje la noul sediu. Ce Dumenzeu or mai fi avînd atîta de lucru de nu se mai termină odată? Sigur că lor le convine că au aer condiționat, spațiu suficient, curățenie, program lejer. Nu îndrăznește nici un judecător să se ducă la doamna Pocovnicu să ceară o lege, deși ăsta este rolul ei ca informatician. Dar o găsește cineva la birou? Și dacă este acolo nu intră, ca nu cumva să o deranjeze”, ne-au spus oamenii.

La auzul acestor învinuiri, Dumitru Pocovnicu a rămas consternat. El spune că nimeni nu a fost pus să-i lucreze nici la vie, nici la apartament. „Am un apartament de 60 de metri pătrați. Ce curățenie să se facă la mine? Adică soția mea nu poate face curățenie într-un apartament atît de mic? Eu nu am atîta demnitate încît să-mi fac singur curățenie la mine în casă? Cît despre vie, să vină cei care au fost să lucreze acolo. Sau mergeți și întrebați toți paznicii și șoferii dacă au făcut vreodată lucrul ăsta. Este absurd că se merge chiar pînă aici cu campania de denigrare”, a mai declarat Dumitru Pocovnicu. El a mai ținut să lămurească și situația unuia dintre grefieri, Oana Iamandi, fiica unuia dintre foștii judecători băcăuani, care era studentă la Drept. Subordonații săi ne-au arătat că aceasta i-ar fi cerut președintelui Tribunalului concediu de studii pentru susținerea examenului de licență și că ar fi fost nevoită să-și dea demisia pentru că Dumitru Pocovnicu i-ar fi refuzat acest lucru. „Am avut toată înțelegerea posibilă pentru Oana Iamandi, numai că ea a făcut o cerere pentru o perioadă exagerat de mare. A cerut pentru susținerera examenului de liență nici mai mult nici mai puțin decît un an de zile. Îmi era imposibil să-i acord un asemenea concediu, în condițiile în care legea spune că un concediu pentru studii nu poate depăși 90 de zile. Cererea este păstrată în arhivă și se poate vedea oricînd motivarea refuzului”, ne-a mai spus Dumitru Pocovnicu. (Mirela ROMANEȚ)