• pentru a scoate mîlul din curți, unii localnici au închiriat utilat utilaje, pentru care plătesc zeci de milioane de lei
După ce și-au văzut agoniseala de o viață luată de apele învolburate, oamenilor de pe Valea Trotușului nu le-a rămas decît disperarea. Unii par să nu își mai revină, și singurul lucru pe care îl mai pot face este să ridice neputincioși din umeri și să se întrebe de ce au avut o asemenea soartă. În doar cîteva minute, furia apelor le-a distrus casele și gospodăriile. Alții mai trag totuși speranța că ceva bun se va întîmpla și cu ei. Cei mai mulți nici nu mai știu pe ce să pună mîna. În curțile și grădinile lor, peste straturile de legume și de flori, acum nu mai există decît mîlul și pietrele aduse de viitură. În ceea ce a mai rămas din zidurile caselor, stau izbite lemne și resturi din ceea ce aveau pînă acum cîteva zile prin ogradă.
Mihai Botezatu, Agăș, și-a ridicat o casă nouă, cu etaj. A muncit mult și a investit o mulțime de bani pentru a-și construi un cămin pentru el și familia lui. În curte avea două tractoare și o mașină aproape nouă. Acum știe doar locul în care acestea au rămas îngropate sub tone de noroi și lemne. „În fața casei aveam două tractoare. Cred că acesta a fost norocul nostru. Au venit apele care au adus tone de moloz și le-a acoperit cu totul, altfel nu pot să știu cît de tare ar fi lovit casa” spune Mihai Botezatu.
La parterul casei lui Mihai Botezatu era amplasată o cameră a băiatului său, Claudiu. El este imobilizat într-un scaun cu rotile. „Dintr-o dată ne-a intrat apa în casă. Au spulberat totul. Nu mai aveam ce să facem decît să urcăm la etaj. Pentru a ne salva, a trebuit să sparg plafonul, deoarece scările interioare nu mai există. Cel mai greu a fost cu băiatul, pentru că pe el a trebuit să îl trag prin gaura făcută în tavan. Afară apa era de cîțiva metri, de aceea nu am mai putut să ieșim din casă. Am stat timp de șapte ore în camera de la etaj. Eram singuri și disperați” își amintește soția lui Mihai Botezatu.
Acum, familia Botezatu așteaptă ca utilajele speciale să ajungă și în curtea lor, pentru a putea îndepărta mîlul și mizeria. Mihai Botezatu a mers la primărie să ceară și el apă, dar s-a întors acasă umilit și cu sufletul negru. „Primarul s-a răstit la mine << Da' ce? Voi nu aveți apă? Să vă duceți să vă dea ăla pe care l-ați votat! >> În final, am primit un bax de apă minerală. Dar a trebuit să-mi las casa și să merg pe jos cîțiva kilometri, pînă la primărie, ca să-l aud pe primar vorbindu-mi așa?” se întreba cu un gust amar omul.
Oamenii disperați din spatele bisericii din Agăș
La capătul unei ulițe care coboară pe lîngă biserica din Agăș este forfotă mare. Pînă acum cîteva zile, în acea zonă se ridicau cîteva gospodării. Acum au rămas doar casele, nici acelea întregi. Jandarmii încearcă să degajeze locul, dar peste tot este doar mizerie și moloz. O femeie încearcă să spele niște rufe, dar apa tulbure parcă mai tare le murdărește. Un grup de oameni stă pe un buștean pe care l-a adus apa și se uită neajutorați la jandarmii care le-au întins o mînă de ajutor. „Nici nu mai știm ce să facem. Am pierdut totul. Animalele, grajdurile, totul…” spun oamenii. În grup se află și Elena Costache Nicodim, o femeie căreia lacrimile îi stăruie în ochi. „Cînd a început ploaia mă aflam în grajd. Una dintre vaci tocmai fătase. Avea un vițeluș tare frumos. La un moment dat am ieșit pînă în drum să vorbesc cu o vecină. Dintr-o dată l-am auzit pe soțul meu care urla cît îl ținea gura. Imediat l-am văzut ieșind în fugă din grajd îndemnîndu-mă să nu mai stau pe loc. De atunci nu mi-am mai văzut nici grajdul, nici animalele” spune Elena Costache. Apoi, tot ea continuă. „Am mers la primărie. Eram înnebunită. Țipam și mă tăvăleam pe jos. Vroiam să le cer ajutorul. În primărie era domn’ primar și vicele. Cînd m-au văzut, au vrut să mă scoată afară și au început să răcnească către mine <
Oamenii și-au închiriat utilaje chiar dacă plătesc cîteva zeci de milioane
Pentru că nu puteau să stea și aștepte zile în șir ajutoare din partea primăriei, cîteva familii au hotărît să închirieze ceva utilaje, chiar dacă trebuie să plătească sume exorbitante. B.A. este născut în Agăș, dar acum locuiește în Comănești. În casa părintească mai stă acum doar mama lui. Este o femeie mărunțică, peste care vremea a trecut lăsînd urme vizibile. B.A. a venit la Agăș cum a auzit ce s-a petrecut. A găsit casa plină de noroi și restul gospodăriei nu a mai apucat să o vadă. „Am venit să văd dacă s-a întîmplat ceva cu mama. Cînd am ajuns aici, am văzut dezastrul. Nu am stat pe gînduri și am vorbit cu vecinii. Am hotărît că trebuie să curățăm zona cît mai repede. De aceea am închiriat un excavator, un buldozer, un ifron și două basculante. Numai transportul lor, de la Comănești pînă aici, ne-a costat douăzeci de milioane de lei, iar pentru fiecare oră în care folosim utilajele plătim aproape cinci milioane de lei” spune bărbatul.
Fonduri SAPARD duse pe apa Asăului
La Asău, oamenii se puteau mîndri cu un drum comunal nou, făcut din fonduri SAPARD. Acum, drumul stă rupt în două. Rîul Asău a venit cu putere și a săpat pe sub asfalt, pînă l-a rupt. „Drumul era aproape gata. Mai avea de asfaltat doar o porțiune mică. De vină nu este calitatea asfaltului, ci faptul că în unele locuri nu apucasem să consolidăm marginea. Acum va trebui să ne apucăm din nou de muncă” spune viceprimarul Simion Albu. (Oana MĂGUREAN)
Lasă un răspuns