Florin CRĂCIUN
De cînd ne știm, în România au fost generații de sacrificiu. Generația din timpul războiului. Generația de după război. Generația din „Epoca de aur”. Generația din perioada de tranziție. Acum, sînt generațiile familiilor care trăiesc despărțite. Părinții muncesc în străinătate, în timp ce copiii lor, rămași acasă, cresc în grija vecinilor sau a rudelor. De ce am ajuns să fim o perpetuă generație de sacrificiu? Să fie doar setea de aventură, sau dorința oamenilor de a trăi mai bine cu orice preț? Ce îi face pe oameni să-și abandoneze soțiile și copiii pentru umilințe și uneori nu pentru atît de mulți bani pe cît ar merita? Care este cîștigul? Îi vedem în fiecare vară, în fiecare an tot mai mulți. Invadează orașul cu mașinile lor pe care nu și le-ar fi permis într-o viață de muncă în România. Dar ce se ascunde în spatele geamurilor lucitoare și a motoarelor silențioase? Singuratatea copiilor, lacrimile soțiilor, familii destrămate. Merită oare prețul? Probabil ca da, din moment ce cozile la pașapoarte par să nu se mai sfîrșească și tot mai mulți
români viseaza la un loc de muncă în străinătate. La început este mirajul, apoi greul adaptării, și abia apoi vin primii bani. Sînt mult mai mulți decît ar fi putut aduna un om într-un an de muncă în țară, și pe care i-a obținut doar în cîteva luni cît a îngrijit un bătrîn din Italia respins de familie. Acum îi crește curajul de a continua și în fiecare lună își spune că este ultima. Dar de fiecare dată își mai dorește o mobilă nouă, o cameră în plus, ceva frumos de îmbrăcat pentru soție sau copii. Și astfel, anii trec și cei plecați se trezesc că s-au înstrăinat de familie, și casa în care revin în fiecare an li se pare tot mai rece. Copiii cresc mai mult singuri, și la maturitate își amintesc doar că au avut o familie care este în lumea largă.
E august. În Italia este luna concediilor și românii plecați la muncă acolo se întorc pentru cîteva săptămîni în țară. Bacăuanii reveniți încearcă în această perioadă să-și investească bruma de avere dobîndită în apartamente, pe care apoi să le închirieze pe timpul cît sînt plecați. Și, astfel, să mai adune cîteva sute de euro. Alții își ridică vile la țară în care speră că vor locui cînd se vor întoarce definitiv. Dar zilele se scurg repede și la sfîrșitul lunii, „italienii” vor pleca din nou. Mulți dintre ei lasă acasă familii, de care îi va măcina dorul în cele străinătăți. Mirajul banului îi atrage ca un magnet și se dovedește a fi mai puternic decît orice sentiment.
O nouă generație de sacrificiu se naște. Generația fără amintirea
copilăriei alături de părinți. Ei sînt doar o amintire în vechile fotografii pe cînd erau încă împreună. Frînturi de viață și momente din vacanțele de două săptămîni petrecute în țară. Generația fără amintiri va fi vulnerabilă și deschisă dezrădăcinării pentru că îi lipsește trecutul de care să se agațe.
Lasă un răspuns